marți, 25 august 2009

Ceva realmente nou sub soare?

Domnilor,
Mea culpa.
Mi-a plăcut mult o descriere de traseu, pe blogul (de calitate) al unei iubitoare de munte. Tura fiind prin Fisura Albastră.
Nu am fost pe acolo şi nu voi fi în veci - aşa s-a nimerit...

/.../

Mi-amintesc de vorba: "Fiecăruia îi place să trăiască aşa cum a apucat", iar asta pare valabilă şi la vîrste fragede.

Parcă tot Teodor Mazilu are o meditaţiune, undeva.
"Aş reproşa tinerilor nu că sînt tineri, ci că nu sînt suficient de tineri..."

N-am ce face, chiar dacă vreunul îmi va depista sinistre şi pitite mobiluri (aia să fie singura problemă... Am văzut destule false decapitări în istorie...)

În primul rînd, cînd ajunge în Bivuacul doi, fata notează (altminteri repet, relatarea si fotografiile îs uluitoare!):
"In Bivuacul 2, la plecarea in varianta Mosului se afla cenusa lui Emilian Cristea, un mare alpinist Roman. Cred ca are legatura cu mitul Fisurii Albastre."

La stadiul acesta de afirmaţii, că am eu o problemă (psihanalizabilă) cu Emilian Cristea e una. Deşi nu aş recomanda ca valorile promovate de EC să-i fi afectat printr-un accident al vremurilor şi pe dezinvolţii pereţilor de azi...
Ce pricep mai greu - şi ajung astfel la zisa lui Mazilu cu insuficienta tinereţe - este faptul că tinerii de azi IAU DE BUNE FĂRĂ SĂ VERIFICE ce li se pune sub nas.

De pildă autoarea blogului, deşi mai mult ca sigur o împătimită a navigaţiei www, nu pare să fi căutat informaţii despre marele alpinist Român, respectiv despre ideea de mit (care conţine subiectivism cu găleata, fie vorba între noi...).


Este o tendinţă pe care o întîlnesc, la pe un site al ceeace pare crema căţărătorilor români, http://www.costila.go.ro/per_vaii_albe.htm.
Oamenii de aici preiau fără o minimă verificare ce au găsit în cartea cutare. Nici gînd de elementarul semn al, pardon, inteligenţei, acela de a te îndoi, de a pune în discuţie ceva... Oare aşa procedează şi cu pitoanele, prizele întîlnite în trasee: nu le verifică?

Dacă scrie acolo, pe http://www.costila.go.ro/per_vaii_albe.htm, că Fisura Moşului a fost urcată de cutare şi cutare, păi să-i dăm Copy und Paste!...
Scrie pe undeva (adică tot blajinul Kargel, 1976, doritor să nu supere mai-marii momentului), că alde Cristea a confecţionat o replică la un traseu al adversarului, ba s-a trecut şi primul ("Fisura Surducului Mare"), noi luăm de-a gata...
Dar sîntem generaţia anului 2009...

Fraţilor, n-am nimic cu voi, sînteţi infinit mai dotaţi în alpinism decît subsemnatul. Dar vegheaţi totuşi la echivalentul unei dure vorbe româneşti, care începe cu "Unde-i minte/putere multă...", şi credulitatea-i pe măsură, pentru a nu o numi altfel...

În rest, faceţi cum vreţi!
Veţi dormi cum vă aşterneţi.

Anumite generaţii au cuvenit, cam de la vlădică la opincă (barim în anii 50 nu am cunoştinţe de disidenţi precum ulteriorii Viorel Nicolaescu, Nicolae Dini şamd) să ia în braţe un anumit sistem.
Probabil că ar fi relatat şi azi cît de breji au fost, dacă am fi fost şi noi spălaţi la creier. Din acest ultim motiv, e greu să te lauzi azi cu ce munte-perete inteligent se pratica pe atunci... Ce ştampile mişto se făceau în cartof (v. Ioana Orlea, "Competiţia), ca să ia "Armata" campionatul...


Cam asta paşte pe oricine se aliază, în timp, cu minciuna.


PS Repet, prezentarea ascensiunii Albastrei, a altor trasee din ţară şi aiurea este de-a dreptul încîntătoare, pe siteul de unde am extras citatul iniţial (http://silvique.blogspot.com/2009/08/20090822-costila-fisura-albastra.html)...

PS 2.
Site Costila.go.ro.
Băieţii îi dau tare cu "Peretele Gălbinele". Cu I, de la iască.
Bănuiesc a le prinde tare jenant dacă, din Ionescu, cineva i-ar striga "Popescu".
/.../

4 comentarii:

  1. al treilea anuar al bucegilor din anul 1928:
    După ce-am traversat o vale cu apă bună de băut, — V. Coştilei, — mai departe încă una, — V. Gălbenelelor, — apoi câteva vâlcele şi pocnite, am ajuns în Poiana Coştilei la 10 h. 15'.

    Bucegii I. Ionescu-Dunăreanu
    Mai 1948.

    Văi adânci şi înguste, comsttuind uneori adevărate succesiuni de trepte hornuri strâmte aşezate în poziţiile cele mai bizare şi inaccesibile, ţancuri izolate prin pereţi verticali şi înalţi, creste şi muchii înguste şi abrupte, cu unele porţiuni de asprime unică, pereţii ce se înalţă vertical, pe diferenţe de nivel de 300 m. şi pe ale căror suprafeţe aparent inaccesibile s'a clădit o adevărată şcoală de alpinism modern. Valea Seacă din Caraiman, Vf. Picătura, Circurile Văii Albe, Creasta Coştila-Gălbenele, Valea Mălinului sau a Coştilei, Peretele Gălbenelelor, Colţul Mălinului sau al Gălbenelelor, Hornul Coamei, Brâul mare al Coştilei, Acele Morarului, Valea Bucşoiului, etc.


    monografia din 1961 a lui Emilian Cristea:

    25 H. MUCHIA NORD-ESTICĂ (UMĂRUL GALBINELELOR)

    Generalităţi. Traseul se desfăşoară din Strunga Gălbinelelor către SV, de-a lungul contrafortului ce închide ca un zid de cetate, cea mai frumoasă regiune alpină din Bucegi. Varietatea obstacolelor acestui traseu oferă alpiniştilor posibilitatea de a aplica aproape toată gama tehnicii alpine. Grad de dificultate 2 B. Traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi. Maleriale: -2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Buşteni la baza traseului: 3 - 4 ore.

    faptul ca in ultima perioada s-a impamantenit valea galbinele nu este vine noastra ci a inaintasilor nostri care au gresit la un moment dat

    neavand acces la nomenclatoarele vechi am folosit cartile mai accesibile care erau cu aceste gresli

    George Stroie administrator costila.go.ro eclimb.ro

    producator Fisura Albasra Ieri si Azi

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. George, corect ce spui, că "neavand acces la nomenclatoarele vechi am folosit cartile mai accesibile care erau cu aceste greseli".
    Despre toponimicul în cauză, uite un punct de vedere aici
    http://alpinet.org/bin/articole/show_ro_id_92_pid_375_print_1.html.

    2. Legat de citatul din cartea 1948, e interesant cum de autorul, între Valea Gălbenele și Poiana Coștilei, traversează "CÎTEVA vâlcele şi poienițe"... O fi fost pe acolo?

    RăspundețiȘtergere
  3. chiar daca nu sunt trecute pe harta aceste valcele si poienite fie ele mai mici decat s-ar crede exista

    inainte de a ajunge in saua dinre tancul ascutit si coltul costilei este un valcel pe alocuri abrupt

    dupa aceasta sa apare o poienita si dupa ea este un valcel pe unde exista o poteca de acces catre creasta costila galbinele

    RăspundețiȘtergere
  4. Sentimentul meu este că în al treilea Anual al Bucegilor e descrisă acolo poteca Munticelului. Cred că extragi din articol Haret.
    Or, pe aceasta, între Valea Gălbenelelor și Poiana Coștilei există doar firul Vîlcelului Santinelei, nimic altceva, iar orice luminișuri de pe acolo țin deja de Poiana Coștilei.

    RăspundețiȘtergere