marți, 25 august 2009

Grija faţă de copchii

Nimic mai înduoşător decît vorbele de acest gen, că ce echilibru îi aduc cuiva copiii, că aceştia-s unicul suport al vieţii personale şamd.
În practică, îi pocnim sau măcar ţipăm crunt la ei încă de pe la 3-4 ani (scenă azi, în faţa blocului meu de pe strada Avrig), le înlocuim terenurile de joacă de prin urbe cu parcări, ca să nu mai vorbesc de nepriceperea pe care o vădim întru optica tinerilor (deşi nu demult furăm şi noi aşa ceva, bineînţeles iritaţi pe părinţi că nu ne înţeleg, că-s "babaci" etc.).

La o scară ceva mai are se petrec lucrurile privind cetăţeni, de pildă ai Capitalei.
Există o butadă despre arhitecţi şi constructori, cum că orice petic de iarbă trebuie betonat, asfaltat etc. Nu din motive profesionale, ci... electorale, primarii Bucureştiului se întrec în a desfiinţa spaţii verzi, înlocuite cu alei şi bănci, locuri de joacă, plus accesorii care face locurile şi mai plăcute.
Nu-s campion al ecologismului, dar totuşi cu multă mirare sesizez că nimeni (deja previzibilele excepţii nu mai contează) nu observă astă dispariţie a verdeţei. Nimănui nu pare să-i lipsească aceasta din ochi.
Altminteri comentăm cu foc cum e cu gaura în stratul de ozon, cum e cu poluarea, cu roşiile neecologice, cu astmul sigur datorat experienţelor atomice.

Îmi rămîne doar hazul de a aştepta, căci am apucat în decenii să sesizez Regula Roţii (care se întoarce*), campanii patriotice şi responsabile pentru repunerea spaţiului verde în limitele pe care le merită, eventual pe care le impune Uniunea Europeană, Viaţa ori Bunul Simţ.
Că asta va fi peste 10 ani sau 20, deja nu-mi mai bat capul...

------------
* Am observat că, odată cu picarea comunismului, cele mai favorizate categorii profesionale dinainte au devenit cele mai nefericite: institute de cercetare, citadele industriale, poliţie, chiar SRI (păi unde mai e arbitrariul de altădată?!), vînzătoare băcănie, responsabili butelii etc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu