miercuri, 21 octombrie 2009

Vis

Nu prea încurajator...
Într-un cartier liniştit, funcţionează o şcoală. Are particularitatea că este... subterană. Compătimesc un pic pe elevi, să stea acolo, departe de lumina naturală.
Pe moment se pare că nu-s şanse să poată funcţiona la suprafaţă.
Nu ştiu ce îmi vine să previzionez că acea şcoală va izbuti să iasă la aer în 30 de ani. (Această cifră spuneam iniţial că mi se pare descurajatoare... Bineînţeles că metafora nu poate privi o şcoală reală, ci altceva - ghici ce!).
Totodată, şansele la acel moment (de peste trei decenii) de a ieşi la aer sînt legate de putinţa de a folosi învecinatele blocuri cu patru etaje, avînd catalogarea C16.

Pe moment pot doar nota conştiincios semnalele - dar nu pricep mare lucru legat de ele, de forţa metaforelor lor.



Mi-am dat doar cu părerea, iniţial, că poate fi vorba de a umbla la unele chestii personale (şi refulate) din vremea şcolii...
Transcriind visul, privesc treaba ca spre vreo campanie mai mare de autoeducaţie.

PS
Spre seara aceleiaşi zile.
C16. Blocul respectiv. "La ce vă duce cu gîndul aceasta", ar spune aici psihanalistul Mariei Cardinal ("Cuvinte care eliberează"), şi nu numai el. Păi, pe la cinci ani de vîrstă-mi aici am găsit cadavrul unui pisoiaş, mort probabil prin abandon, plecase de acasă (hopaaaa! alt drum dureros de investigaaat...). Mort şi cam spre uscat sau cu ceva furnici plimbîndu-se pe el... Chestia asta, la rîndu-i, duce cu gîndul la vis de acum 3-4 zile, cu acvarii, unde peştii aveau nevoie neapărat de o curăţire a mediului, or măcar de un semn că sînt priviţi cu atenţie că nu sînt uitaţi. Acolo, un acvariu era vai de mama lui, realmente sufocat de nemişcare. Pasămite l-am mişcat - acel acvariu - şi mi-au venit semne de acolo că s-ar putea relua lucrurile,dar deja am idee cum este cu a masca în vise lucrurile cam nasoale, de neacceptat...
Aşa că, atunci, acum 3-4 zile, mi-am zis că treaba e nasoală, că o parte pe undeva în psihism este realmente de nesalvat. În lumea normală,ăsta e semn de gîndire negativă. În a psihanalizei (pare numai ea?), este o cale de a lua lucrurile cum sînt - ceea ce, la o adică, nu e chiar de colea. Voi merge, mi-am zis la vremea aia, chiar şi cu acest mădular afectat/distrus.
Acum însă, după ce am făcut asociaţia de la bloc C16, realizez brusc cum că, dacă era de semnalat un mort în casă, nu văd de ce mi-ar fi indicat asta taman acum. Nu văd de ce nu era de arătat acum o lună sau un an - deoarece nu cred că atunci era mai verde pe acolo...

Apropo de gîndire pozitivă pe linie psihanalitică, chestia asta cu 30 de ani pînă la ieşirea şcolii din subteran nu poate decît să grăbească (ca dramatică) lucrurile. Şi instinctiv mintea se duce la îndemn Horney: "accentuaţi-vă simţirea" (traducere liberă).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu