miercuri, 23 decembrie 2009

10 pentru România, ediţia 2009

Asta e, trebuie - pentru bunul mers al lucrurilor - şi cîte un copil/nebun la casa Omului.
Ce-i drept, mă feresc să derapez spre un comportament acru, a la adirabilul altminteri Paul Goma.


Nu am priceput în ce lpudabilă (şi reală!) calitate se aflau în sală dnii Victor Ciorbea şi Emil Constantinescu. Cred că e vorba de plăcerea noastră de a avea în preajmă oameni cu oarece notorietate - chestie care ne luminează finalmente şi pe noi... "Lăudîndu-te pe tine..."
Bineînţeles că nu voi fi unul să fac abstracţie de cele bune ale numiţilor exdemnitari. Dar, trăgînd linie, primul pleacă de la palatul Victoria tare bosumflat de golul încasat de la adversari - între altele uitînd să revină la locul de muncă de la Primăria Capitalei, pentru care inclusiv eu îi acordasem votul... Apoi încurcă lucrurile prin muribundul PNŢCD (după 2000), pentru ca actualmente să-şi dea cu vădită ranchiună cu părerea pe la faimoasele Antene... Altminteri, dacă îi priveşti primplanurile tv, Victor nu are vreo treabă cu penibilul - e gras şi frumos...
Emil Constantinescu a urmat oarecum o traiectorie asemănătoare. Iritat că Structurile i-au subtilizat fotoliul de lider regional, a dispărut în ceaţă în 2000, spre disperarea unor ţărănişti maeştri în vorbe mari, nu şi în cultivarea de personaje cu charismă (e şi greu să crească aşa ceva în umbra galbenă a unui Ionescu...). Că în urma unei asemenea ofuscări au ajuns oameni cu scaun la cap să-l voteze pe Ion Iliescu, aşa ceva nu pare să-i tulbure nopţile dlui Emil. Asemenea dlui Ciorbea, şi Constantinescului îi cade prost la suflet astăzi un cetăţean pe nume Băsescu - ceea ce, la o adică, e un compliment pentru acesta din urmă... Doamne fereşte să ajungă vreodată a avea nevoie de periile celor precum E.C.!

Mi se pare că am mai scris pe acest blog despre fascinaţia pe care o are omul de rînd în faţa actorilor. Bă găsisem şi o epxlicaţie, pe cît mă duce mintea: noi ne proiectăm în locul celor lăudaţi cu atîta osîrdie, cei de pe scenă. Loc ce, la rîndu-i, ţine de dorinţa infantilă de a fi în atenţia amabilă a tuturor.
Pe trendul acesta ajung în top personaje care de care mai. Ajunge un Florin Piersic, căruia au ajuns moderatorii să nu-i mai poate tăia macaroana logoreică. Şamd. Deşi el şi acesta nu şi-au făcut decît meseria, asemenea unui arhitect priceput, dar de care nu scrie mai nimeni.
După neînsemnata mea opinie, mai trebuie ceva unui actor pentru a binemerita de la patrie. Este poziţia de lance spre nou. Sau barim de luptător împotriva măgăriei din societate. Mă uit la cei tămîiaţi în ultima vreme şi parcă nu văd aşa ceva. Dinică de pildă părea să doarmă bine noaptea la vremea cînd interpreta comunişti în "Procesul alb" ori făcea de rahat legionarii în seriile eternului Sergiu Nicolaescu. Un Radu Beligan a colaborat cependant la gros cu alde comuniştii, alde imoralitate uşor sesizată şi la un M. Albulescu, între mulţi alţii.
Olga Tudorache, aplaudată şi ea la gala "10 pentru România", nu a bătut nici ea recordul pe drumul înnoirilor fericite în societatea românească. repet, nu contest priceperea lor actoricească ori arta de a-şi drămui înţelept existenţa, graţie căreia un Beligan joacă onorabil chiar şi la 91 de ani...

Am mai sesizat neştiinţa preşedintelui Academiei Române în ale persuasiunii. Omul citea onoton o ţidulă, cu discursul. Mă gîndesc ce naiba a înţeles auditoriul său de prin aule, dintr-un text reprodus monoton. Altminteri, probabil domnia sa poate conferenţia prelung despre cum îşi va fi entuziasmat cutare matematician studenţii...

De haz a fost clasamentul la sportivi. Unde, la sondaj, a ieşit Adrian Mutu în frunte. Vorba "candidează cine vrea, dar iese cine vrem noi" este însă foarte actuală. Au fost desemnaţi alţii drept românii ăi mai cu moţ...
Că veni vorba, eu aş fi premiat fenomenul Unirea Urziceni. Extinderea aestuia la scară naţională ar fi mai util, cred eu, decît doi medaliaţi, fie şi mondial...

Au existat şi nenumărate lucruri ce mi-au plăcut. Noul primar al Clujului, de pildă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu