luni, 28 decembrie 2009

Babes, Nemes, Gavrilescu

Articol în "Adevărul", 28 decembrie 2009

I

"Liviu Babeş, Călin Nemeş, Gigi Gavrilescu, toţi şi-au luat viaţa şi s-au eliberat. Acum se luptă cu uitarea. "
Uf! Cum să pun problema?
Pică bine să prezentăm lucrurile eroic, dar nu o dată astfel ne îndepărtăm de adevăr. Lucrurile merită ceva nuanţă - şi mă refer aici mai ales la Gigi Gavrilescu. L-am cunoscut la GID şi la Alianţa Civică. Lucrurile în ce-l privesc au fost (în opinia mea) infinit mai... umane. Gigi a fost un om care a sperat o vreme, favorizat de istorie, că îşi va depăşi un destin proiectat nefericit. Cînd nu a mai rezistat (martie 1994) ideii că va trebui inevitabil să revină în cenuşiul insuportabil al vieţii sale, s-a sinucis.
Asta e părerea mea - şi îmi asum pietroaiele că întinez memoria şamd. Dar o fac pentru că prefer adevărul relatărilor pompoase.

II

Chestia asta cu dacă a meritat sau ba, daca e degeaba sau nu - mi se par copilaresti. Omul acela, Babes, la momentul acela, a actionat cum a crezut mai bine, cum nu-a-suportat... mai bine. Idem cu "Degeaba 1989-2009".
Mie-mi place că toţi ne declarăm creştini, dar ne animă o trufie ce nu s-a văzut... Adică subsemnaţii vrem noi şi iac-aşa să fie lucrurile cum vrem noi, iar dacă nu-s ca-n visele noastre nebune, păi totu' e degeaba ori n-a meritat, vere!... Nici unul nu-şi pune problema că viaţa poate merge cum vrea ea - iar de cele mai multe ori chiar aşa o şi face, finalmente!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu