miercuri, 9 decembrie 2009

Mai bine cu un deştept la pierdere...

Vorba vine.
Mai degrabă, găsesc că-i preferabil să înveţi de la un pretins amoral (o spune cel cu pricina în interviul preluat mai jos), dar inteligent şi realist.

Preluat din revista Capital

S.O. Vîntu: «Am intrat în business de foame»

Autor: Georgiana Antofie
Publicat: 8 Decembrie 2009

Sorin Ovidiu Vîntu crede că cea mai mare greşeală făcută de guvernele de după 1989 o reprezintă privatizările. Spune că în România tinerii nu au nicio şansă să câştige bani prin mijloace cinstite şi, surpriză, pretinde că nu-i plac afacerile.

Rep: Dacă aţi avea acum 25 de ani, fără bani şi fără perspective de angajare, ce aţi face?
SOV: Îmi este imposibil să mă ipostaziez... Eu, la 25 de ani, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să-mi câştig existenţa, fără a-mi alege mijloacele.

Rep: Ce şanse ar avea un tânăr să facă bani în România în momentul de faţă?
SOV: Să facă bani cinstit în România?

Rep: Da.
SOV: Absolut niciuna.

Rep: Şi necinstit?
SOV: O grămadă.

Rep: Mulţi spun că perioada în care ne aflăm este una nefavorabilă antreprenoriatului. Dumneavoastră ce credeţi?
SOV: Din grija statului. Aşa cum am declarat tot într-un ziar din grupul dumneavoastră de presă, o conducere mai cretină decât cea care a fost în România ultimilor cinci ani nu a mai existat de la fanarioţi încoace. Una în care statul a devenit duşmanul personal al fiecărui antreprenor din România. Statul trebuie să fie partenerul de afaceri al întreprinzătorului, nu asasinul lui.

Rep: Ce ar trebui să facă oamenii care conduc afaceri mici pentru a supravieţui pe timp de criză?
SOV: Orice. În condiţiile în care statul român agresează într-un asemenea mod, violentează într-un asemenea mod clasa de business, aceasta este legitimată să facă orice pentru supravieţuire. Pentru că această clasă de business oferă locuri de muncă. Graţie acestei clase de business mai supravieţuiesc câteva milioane de familii în România.

Rep: Unde se termină acest „orice“? Un om de afaceri poate să facă orice ca să supravieţuiască?
SOV: Ca să salvgardeze locurile de muncă ale salariaţilor săi. Să dea şansa şi altor oameni să trăiască.

Rep: Poate folosi orice mijloc pentru a face lucrul acesta?
SOV: Imaginaţia mea nu are limite. Acum, fiecare după capacităţile lui intelectuale.

Rep: Care sunt domeniile în care vedeţi afaceri profitabile în 2010 – 2011, în România?
SOV: Dacă aş avea vreo idee, fiţi convinsă că aş păstra-o pentru mine.

Rep: România se află tot în criză de 20 de ani de zile. Are vreo şansă să iasă din aceasta?
SOV: Prima criză şi singura criză autentică românească este criza morală. Ea le generează pe toate celelalte.

Rep: Şi va scăpa vreodată?
SOV: Cred că la a treia generaţie.

Rep: Cât de mult v-a ajutat şcoala în afaceri?
SOV: Decisiv. Dar eu am făcut şcoală. Şcoala m-a învăţat în primul rând să gândesc. Pe timpul meu chiar s-a făcut şcoală.

Rep: Şi acum nu se mai face şcoală?
SOV: Citesc presa, mă uit pe televiziuni, când sunt în maşină, mai ascult la radio. În comparaţie cu şcoala pe care am făcut-o eu, nivelul actualei generaţii este îngrijorător de scăzut. Este îngrijorător pentru viitorul României.

Rep: Care sunt, în opinia dvs., cele mai proaste decizii luate de guvernele de după 1989 din punct de vedere economic?
SOV: Privatizările reprezintă cea mai proastă decizie pe care guvernele României au luat-o din ‘89 până acum. Părăsirea pieţei ruseşti, a doua prostie uriaşă pe care guvernele au făcut-o. Nelansarea unor programe naţionale, programe statale în infrastructură, este o a treia decizie greşită pentru România.

Rep: Dacă aţi fi preşedinte, ce măsuri de ieşire a României din criză aţi adopta?
SOV: Bucuraţi-vă şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să nu fiu eu preşedintele României. Bucuraţi-vă că nu sunt şi rugaţi-vă la Dumnezeu să nu ajung. Să nu ajungă vreodată unul ca mine preşedintele României.

Rep: De ce?
SOV: Urăsc beţivii şi proştii. Un tip care urăşte, care are capacitatea de a urî aşa cum îi urăsc eu pe beţivi şi pe proşti, n‑are voie să ajungă să aibă puterea unui preşedinte.

Rep: Care sunt primele măsuri la care aţi apelat în business ca reacţie la criză?
SOV: Reducerea costurilor şi extinderea.

Rep: Aveţi în plan investiţii pentru 2010?
SOV: M-am extins deja în Moldova. Mă voi extinde în Ungaria şi în Serbia (afaceri în presă, n.r.).

Rep: Nu vă interesează şi alte businessuri?
SOV: Aici în România? Atâta timp cât va exista mentalitatea asta bizară a clasei politice că oamenii de afaceri sunt nişte tâlhari, eu nu mai investesc niciun ban în România.

Rep: Dar în afară, vă interesează?
SOV: Da, evident! În afară operez. Din ce credeţi că trăiesc aici? Cu ce credeţi că îmi susţin businessul de aici? Cu ceea ce produc în alte ţări.

Rep: Nu v-aţi gândit niciodată să plecaţi din România?
SOV: Ba da. M-am gândit în 2000, când România a tăbărât cu o furie turbată asupra mea. Timp de o săptămână m-am gândit dacă să plec sau să rămân. Am decis să rămân pentru tot restul vieţii mele aici.

Rep: De ce?
SOV: Pot supravieţui în orice colţ din lumea asta, dar de trăit, nu pot trăi decât aici. Pentru că ador limba română. Cel mai bine pot comunica cu cei care vorbesc aceeaşi limbă ca mine.

Rep: Pentru dvs., ce reprezintă afacerile? O pasiune, un mijloc de a câştiga bani...
SOV: Mie nu-mi plac afacerile.

Rep: Atunci de ce le faceţi?
SOV: De foame. Am intrat în business de foame, dar mie nu-mi place busi­nessul. Sărăcia m-a aruncat în business. Nu este dimensiunea mea naturală.

Rep: Care este secretul dumneavoastră în afaceri?
SOV: Nu este niciun secret. Este pur şi simplu noroc. Să nu vă închipuiţi că cei care fac bani sunt de o inteligenţă superioară. E o simplă chestiune de noroc. Mulţi au încercat, unii au avut noroc şi au reuşit, alţii n-au avut noroc şi n-au reuşit.

Rep: Cât timp vor mai rezista ziarele în print?
SOV: Nu vă pot da un termen, nici măcar o aproximaţie. Ceea ce vă pot spune e că, din punctul meu de vedere, presa pe suport de hârtie va dispărea. Nu ştiu în cât timp, dar eu sunt convins că va dispărea.

Rep: Care este ziarul dvs. preferat?
SOV: Fără discuţie, „Gândul“. Cred că datorită lui Cristian Tudor Popescu. După aceea, „Cotidianul“.

Rep: Dar post de televiziune?
SOV: Mi-a plăcut de când mă ştiu literatura science fiction şi, evident, filmele. Când am timp, mă uit întotodeauna pe AXN Sci Fi.

Rep: Dar site?
SOV: Eu nu ştiu să lucrez cu computerul. Nu ştiu să deschid un computer.

Rep: De 20 de ani, românii se tot plâng de aproape tot ce-i în jurul lor. Pe dumneavoastră ce vă dezamăgeşte cel mai mult în România?
SOV: Scăderea nivelului intelectual al României.

Rep: Sunteţi fericit, domnule Sorin Ovidiu Vîntu?
SOV: La 54 de ani, numai proştii sunt fericiţi. Fericit eşti la 18, la 20, la 30. La anii mei, nu mai eşti fericit.

Rep: Banii au contribuit vreodată la fericirea dumneavoastră?
SOV: Evident că nu. Nu la fericirea. La liniştea mea.

Rep: Dormiţi liniştit, domnule Sorin Ovidiu Vîntu?
SOV: Din perspectiva aluziei dumneavoastră, da.

Rep: Aţi făcut vreodată o faptă bună?
SOV: Eu comit doar fapte necesare, nu fapte bune. Din acest punct de vedere, mă puteţi eticheta drept amoral.

Atâta timp cât va exista mentalitatea asta bizară a clasei politice că oamenii de afaceri sunt nişte tâlhari, eu nu mai investesc niciun ban în România.

Eu nu ştiu să lucrez cu computerul. Nu ştiu să deschid un computer.

Averea lui Vîntu

Ascensiune Sorin Ovidiu Vîntu a urcat trei poziţii în ediţia 2009 a Top 300 Capital, ajungând pe locul patru, cu o avere estimată la 1,2-1,25 miliarde de euro.

Istoric Născut în 1955 în oraşul Roman, este unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din România. A devenit cunoscut odată cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, pentru care a şi fost condamnat la trei ani cu suspendare. De numele său sunt legate, direct sau indirect, zeci de firme, dar cel mai important business pe care îl controlează în România este grupul media Realitatea-Caţavencu, care include patru posturi de televiziune, trei posturi de radio, zece titluri de presă scrisă, o agenţie de presă şi o divizie de new-media. Susţine însă că nu el, ci copiii lui sunt proprietarii grupului de presă care i-a adus, la pachet, titulatura de „mogul“ şi antipatia declarată a lui Traian Băsescu.



Ştiu că nu e bine să te afli în preajma unui asemenea om, e genul care pîrjoleşte tot, care cere de la ceilalţi cît este în stare el...
Dar nu ştiu de ce îmi trezeşte (dincolo de argumentele raţionale) simpatie. Vreo proiecţie a unor sentimente adînci spre tata? Se poate.

Sînt afirmaţii, în interviu, cu care nu sînt de acord. Probabil pentru că şi minţile noastre sînt diferite.
Îmi place însă că unele din afirmaţiile lui SO Vîntu, chiar contrare modului în care văz eu lcururile, incită şi ele în mod util creierul. Ori copilul din mine o pica în extazuri ca ale altora în faţa lui Tata Noe Ionescu?
Se poate - e de avut şi astă posibilitate în vedere.


Îmi place amoralismul lui. Mai exact bănui de unde vine. În parte de la defectul fizic. Apoi de la careva "prost şi beţiv" în preajma sa, în copilărie - că prea urăşte asemenea exemplare. Foarte posibil şi dela faptul că nu a fost ajutat de nimeni în ascensiunea sa. Probabil chiar lovit din plin în pomenita copilărie, motiv pentru care o face şi el acum..., dar are grijă să fie în spaţiul legal.

Îmi place că e franc. Nu se jenează să-şi refuze ferm interlocutorul.

Mi-a plăcut vorba cu fericirea după o anumită vîrstă... Poate că a punctat ceea ce i se părea apropiat ca idee şi subsemnatului, cu precizarea că eu extind nefericirea la întreaga existenţă, doar că în tinereţe "deşertul înfloreşte mai uşor", vorba lui Teodor Mazilu.

Banuiesc a nu da bani la instituţii de caritate, ori e discretissim în direcţia asta. Nu pare genul Patriciu ori Ţiriac.
Legat de povestea cu FNI şamd, am ţinut să iau în seamă întotdeauna că şi depunătorii s-au aruncat acolo lacomi la cîştig... La CEC tuşeau dacă mergeau...

Un comentariu:

  1. Aceste aparitii in presa sunt importante pt imaginea lui SOV...dar care este scopul construirii acestei imagini publice??? Afirmatiile lui despre Geoana - Basescu sunt banale si clare...dar cu acestea poate vrea sa ii ofere o latura umana simbolului de mogul in mintile oamenilor sau e doar inceputul unei reasezari strategice pe tabla de sah.

    RăspundețiȘtergere