miercuri, 23 decembrie 2009

Preumblare









Umblet pe o vreme mohorîtă pe Calea Griviţei.
Aş minţi să spun că sufletul îmi era altfel decît cerul de deasupra... Asta ca să nu mă băgaţi în tribul condeierilor, al oamenilor cu sufletul permanent însorit.

Pe un site cu simpatii creştine, un nene trece păcatele capitale.
Trec peste faptul că nu noi noi ne-am sădit glandele trimiţînd la aşa ceva, ci Altcineva - nouă rămînîndu-ne doar lupta contra belelelor, într-o încercare de a ne atinge umbra...

Intru la cimitirul Sfînta Vineri.
Reconfortează (puteţi bănui de ce), dar am şi speranţa firavă că voi identifica mormîntul lui Nestor Urechia.
În mersu-mi pe latura sudică a pomenitului spaţiu nu găsesc ceea ce caut. Dar îmi aduc aminte de trufia cea trecută între Păcatele capitale. Să te ţii aici cavouri, care aproape ating înălţimea blocurilor de locuinţe din jur. Să vezi aici indivizi interesaţi de funcţii, înclusiv în dauna propriului prenume (monumentul Bagdasar este doar un exemplu).

Alţii (de fapt cei ocupîndu-se de lumeşti) vin cu sinistru de răutăcioasa pastilă: "Ca voi am fost / Ca mine veţi fi...". Am mai văzut-o între altele aşteptînd autobuzul 311 prin Balta Albă... Ăştia fură probabil precum personajele pline de viaţă şi petrecere din-tro povestioară a lui George Călinescu. Nu au avut vreo treabă cu Ce va fi. Îi păli doar acum grija... Altfel nu văd de ce i-ar păli mitocănia existenţială cu pricina, decît din invidie pe măsură.
În aceeaşi categorie aş trece aici şi ideea cu "Mă veţi uita", adică "Nu mă uitaţi!...". Bineînţeles că oamenii dornici de aşa notaţii nu şi-au bătut capul cu problema, la vremea bătăilor inimii personale...

Vorbeam de un cavou cît toate zilele. Înălţimea cît ceriul nu-i împiedică pe animatori să treacă, spre creşttetul construcţiei: "Nimic fără Dumnezeu!".
Ultima lozincă apare şi pe alte monumente funerare. Am dramul de ştiinţă pentru a vedea în astă vorbă mare ceva conjunctural, legat de sloganul lui Carol I. Dacă ar fi trăit prin 1950-60, ar fi scris - pe o amenjajare inevitabil mai modestă - ceva începînd cu "Proletari...!". Asa şi pentru că în preajmă se afla Mecca lui Ghiţă Dej, Griviţa cea roşă...

Mai seszez că la 1896 (o ştiam totuşi de prin cărţi...) scriam cu î din i, în interiorul cuvintelor - deci nu e modă nouă şi stalinistă...

Un comentariu: