joi, 4 februarie 2010

De cînd lumea...

Fosta atletă Monica Iagăr, mama copiilor lui Cernat, l-a dat afară din casă. Între timp, ea a revenit la sentimente mai bune şi a fost dispusă să îl ierte şi de această dată pe Cosmin, însă acesta a exclus orice posibilitate de împăcare cu femeia alături de care a trăit 8 ani.

Monica Iagăr: «Nu pe Cosmin îl condamn, nu e el de vină»
Monica Iagăr (37 de ani) e femeia cu care Cosmin Cernat are două fetiţe, Ayana (7 ani) și Maya (11 luni). Vestea că Cernat umblă cu amanta a luat-o prin suprindere ieri, pe Monica, ea aflându-se la schi, la Azuga, cu fiica sa cea mare.

„Aş fi vrut ca bănuielile mele că sunt împreună să nu se confirme. Nu pe Cosmin îl condamn, nu el este de vină, bărbatul este dator să încerce. Unde este însă moralitatea ei ca mamă, că i-a dat lui Cosmin cheia garsonierei, când ea are un băieţel, din prima căsnicie, pe care l-a lăsat la părinţii ei? Eu toata ziua mă ocup de fetiţe, sunt când la şcoală cu cea mare, când la doctor cu ele. Speram să fie o toană de-a lor, iar la un moment dat Cosmin să se întoarcă acasă, la fetiţe. Cea mică nici nu a învăţat să spună mamă şi tată. Cum poate ea să se uite în oglindă când ştie că le-a luat copiilor noştri tatăl? Cosmin este un tată bun, fetiţele îl iubesc la nebunie şi au nevoie de el, acasă. Să fie fericiţi! Dar între mine şi Cosmin se vor schimba multe", ne-a spus Monica.


Nu iau în serios ce scriu tabloidele, decît dacă ţin să mai aflu cîte ceva, indirect, despre firea omului obişnuit...
Ştirea asta m-a dus însă cu mintea la două pasaje din Enigma Otiliei, de George Călinescu.
În primul, Pascalopol - pornind de la comportamentul Aglaei Tulea - pomeneşte de cum era tratat un oarecare tîmplar, Scarlat, de soţia şi socra lui. Adică infect. Şi explică moşierul lui Călinescu (citez din memorie): "Cînd apar copiii, femeia obişnuită ori ia cvasitotal partea acestora şia supreşte bărbatul, ori invers".

Monica Iagăr îmi pare o asemenea femeie obişnuită, mai exact care vede numai de copii. E cam greu să-l asuprească pe Cosmin Cernat, aşa că foloseşte vorbele mari cu morala. Întîmplător, acele vorbe se potrivesc firii ei, şi mai puţin a soţului.
Din ce văd eu lucrurile, dacă în situaţii cu băieţel - acesta apleacă urechea la spusele deloc amabile ale soţiei despărţite despre tatăl copilului, la fete e mai complicat. cel puţin de la Freud încoace. Adică ele se pot îndrăgosti infantil de tată, îl pot realmente privi ca pe un semizeu... De unde mici probleme cu biata mamă, pe la 15 ani ai copilelor. Biata mamă pentru că, indiscutabil, s-a chinuit cu odraselele feminine...

Despre Cosmin? Dincolo de aparenţe, este clar că a ţinut să reediteze un pic o situaţie din copilărie, cu o mamă mai sobră. Chit că e înalt şi pare bărbat puternic, se ghiceşte uşor astă înclinaţie, a copilului de altădată.
El este frumuşel, îmi dau şi eu cu părerea, şi pentru că s-a (auto)dezvoltat în direcţia unui SunnyBoy, care să trezească şi un zîmbet mamei...
Zic şi eu.

Apropo de vorbele roze din trecut, de pe net, despre acest cuplu, mintea îmi fuge la al doilea pasaj din G. Călinescu.
Tot de Pascalopol spune, tot lui Felix.
El se mira că venim cu planuri măreţe pe lume, ca oameni, şi ne trezit că, la o anumită vîrstă, ceva se tot împotriveşte, le face imposibile.
Cred că este optica noastră excesiv de roză (folosesc iar vorba...) despre viaţă.
ce-i drept, fără iluzii viaţa ar fi insuportabilă, ne-am sinucide de la vîrste fragede, dacă nu de la expulzare... Din burtă.

E o idee bună un materal despre sinucidere, chestia care am observat că sperie Societatea mai mult decît ideea de moarte.

PS De remrcat la Monica Iagăr stilul frust, adică din pături perene ale societăţii, cum că nu soţul a fost de vină că a sărit gardul, ci bestia aia feminină care l-a momit... Care trebea pentru ca să fie morală, să aibă grijă de copilul ei, să nu-l lase pe la alţii cît e cu hăndrălăul.
Fără îndoială optica asta îi va aduce soţul înapoi deloc, iar pe viitor e posibil să mai ia plase -* căci nu o văd schimbîndu-se curînd pe Monica... dar va avea Conştiinţa împăcată, adică instanţa aia care nu de puţine ori este insurpotabilă, den-o ascultăm...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu