duminică, 21 martie 2010

Creativitate

Mă oblojesc şi eu cum pot în ale echilibrului psihic. Am ales calea instrumentelor ce ţin de psihanaliză, minus specialistul.
Aceştia din urmă vor clama că-mi lipseşte eseţialul, dar nu am ce face. Bani nu, dar simpatie, atracţie grozavă pentru astă ramură a psihilogiei.

E, mă trezesc azi la al doilea act ratat, apăs la lift pe etajul unui amic.
La care nu am de gînd să merg, pre etajul conştient, individul posedînd suficiente cît să le lecuiască de vederi prea dese.
Iau însă în serios semnalul, acel act ratat repetat.
Faptul că nu simt nimic legat de vreun dor de mers la V. nu mă descurajează în a lua în serios semnalul.
Vorbeam de creativitate în titlu pentru că o asemenea întîmplare îţi obligă mintea să meargă pe un anumit drum. Echivalentul ei în inventică ar fi: nu ştiu nimic pentru acel drum, dar sînt condamnat la succes pe acolo...

Apropo de vise, am avut unul unde se lansa o explozie atomică. A venit peste mine, aflîndu-mă într-o căsuţă şubredă. Mare brînză nu fu, doar mult praf. Mintea mea era uimită, deoarece în mod normal o asemenea bubuială trebuia să mă facă praf - pe mine şi casa - nu o dată, ci de şapte ori!
Or, nimic.
Eee, dar la cîteva zile să vezi ce razna a luat-o subsemnatul la nişte alcool...
Este motivul pentru care voi fi mai reverenţios de acum înainte la semnalele din adînc...



Să fie nişte ani, mă visam că tot ajung la vîrful Omul. Adică cel mai sus posibil. Acolo, privelişte frumoasă, numai că mă tot grăbeam să ajung pînă seara în vale. Nu mi-a căzut fisa la vremea aia, eventual am luat-o doar ca pe o foarte îndepărtate posibilitate teoretică.
Or, aşa fu: urma coborîrea în viaţă, spre bătrîneţe. Ulterior am simţit-o.
Nu am înţeles de ce era grabă, de ce aveam impresia că nu-mi ajunge timpul (dacă nu mă grăbesc) pînă seara să fiu în aşezările de la poale...

/.../
(Croşetele astea reprezintă un pasaj pe care am renunţat să-l public, l-am considerat prea şocant - din categoria spuselor către Jacques Salomé: "Si autrefois je vous ai vu nu, cette fois j'ai l'impression d'avoir vu vos tripes!"...
Cel mai tare m-am temut de necazuri la vreun serviciu în viitor...
Paranoie?
Deşi posed, cred că aici nu e cazul.)




Mai fu ceva, legat de visul cu bomba atomică, mai exact de ce i-a urmat. La beţia cu pricina am luat-o niţel razna. Nu mi-a plăcut deloc, m-am jenat crunt chiar.
Apoi am meditat oleacă. Am fost eu de vină pentru că s-a adunat o tensiune ce nu s-a putut elibera altfel?
Da, în sumedenie de discursuri, în morala socială aş fi.
Psihologic, nu mă văd însă. Ba aş arăta cu degetul spre Dumnezeu, dacă ar exista. Poate de-aia nici nu cred în el. M-oi fi săturat de pastila aia cu liberul arbitru. Parcă aşa îi zice. El te face de la a la z, dar matale ai responsabilitatea că nu te descurci cu herghelia dată în pază...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu