marți, 23 martie 2010

Scrise despre psihanaliză

Ca tot omul cu părere proastă de sine (a se citi grandoman în adînc) am scris cu destulă ezitare cele din postarea trecută, despre a-ţi face... singur psihanaliză.
S-a întîmplat însă ca apoi, avînd probleme cu al meu Superego, să caut şi eu ceva texte internautistice pe acest subiect. Şi am găsit o mulţime. Legate, la rîndu-le, de o mulţime altele întru psihanaliză.

Permisă fie-mi o părere.

Există numeroşi autori (mare parte hipertitraţi, pe la noi sau aiurea) care tratează foarte dezinvolt subiectul. Şi, prin extensie, psihologia, adică ale sufletului). Eu şi să citesc mă gripez după o vreme, darmite să creez aşa ceva.
Simt însă din toţi porii că oamenii aceia au cam puţin de-a face însă, totuşi, cu problema.
Nu este un paradox. Adîncul sufletului este o treabă cam independentă de suprafaţa planetei numită Noi Înşine.
Mă uit la doamna psiholog cutare, a cărei fizionomie îmi spune însă ferm că nu-s şanse să iasă curînd, dincolo de un aşa zid puternic, cele din adînc... Pînă una-alta însă dumneaei (e scris în băşcălie? Sper că nu.) vorbeşte cum e cu Superego, cu refularea şi mai ştiu eu ce. Hazul este că ea poate cunoaşte suficient de bine subiectul cît pentru a mişca - în sens fericit - problemele unui om cu... probleme.

Nu ştiu dacă am notat pe blog despre mulţimea de specialişti pe care am văzut-o la Cercul Militar, la o lansare de carte în iarnă. Ascultam pe acei oameni şi ceva din interior îmi spunea că ei nu aveau de a face, totuşi, cu subiectul... Vorbeau frumos, ca la seminar - numai că în psihanaliză, îmi permit să-mi dau cu părerea fie şi ca nespecialist, exprimarea celui carele a intrat pe acolo arată totuşi altfel decît a inginerului. Ultimul poate vorbi colţos, ca din manual, dar aşa ceva trădează în psihologie acea artă aparte numită A-nu-face-ceea-ce-sfătuieşti-pe-altul.

Un singur om mi s-a părut intrat în Peşteră, ba chiar ieşit onorabil: dl Augustin Cambosie.

În cel priveşte pe guru (iar o spun nepeiorativ) Vasile Dem Zamfirescu, am fost onorat să sesizeze în privirea subsemnatului ceva apropiat de alcătuirea domniei sale, motiv pentru care a zăbovit acea fracţiune care spune că sînteţi de aceeaşi parte a baricadei. Mi-a lăsat totuşi senzaţia (totuşi, şi mai nefericită) a Marelui inchizitor, care ştie că-n spatele suportabilităţilor mulţimii cea frumos minţită, stă disperarea celor care cunosc adevărul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu