sâmbătă, 24 aprilie 2010

Eternul praf în ochi...

M-a dus vîntul căutărilor pe Google la siteul, respectiv rînduri ale revistei "România Pitorească".
Apoi, am ajuns şi la o postare mai vechea a mea, despre montaniardul Emilian Cristea.
Care a picat nu tocmai bine celor feritori de zguduieli.

Unul dintre ei, văd abia azi, a ţinut să-mi comunice:
( http://hartimontane.ro/bin/liste/index.php?lng=ro&id=2174 )
"Nu credeti ca e mai important sa privim inainte? Am citit cateva din articolele
Dvs. de pe Alpinet si mi s-au parut f interesante. De ce va irositi
energia?"


Dulce!
Şi greu de rezistat.
Cum nu-ţi place ceva, dar nu ai argumente, o iei pe căi lunecoase... Ideea de a-ţi irosi energia este una cu priză proastă atît în societate, dar şi la ins în sine. care este cuprins una-două de îndoială în faţa unei asemenea acuze. "Au! Pierd timpul, mă irosesc, şi sînt atîtea de făurit, ca să mai scad din angoasa că trece viaţa şi eu nimic monumental!"

Cum vă ziceam, greu de rezistat...
Iar ăla cu privitul înainte este şi el epocal. Şi poate privit prin cheie asemănătoare, a lui irosit viaţa, dar şi prin iluzia că viitorul ne rezervă ceva mai puţin cenuşiu sau negru, ceva care să ne mai gonească din Marea Sparietură...

Mica problemă se iveşte cînd acelaşi individ nu repetă argumentele şi altora, care asudă la descrieri despre trecut. Acolo nu se mai pune..., vorba copiilor.

TOHANI, vinuri și ape..., de Cristea BOCIOACA
Tohani! Aici a trăit o tulburătoare poveste de dragoste Prinţul Nicolae de Hohenzollern, cu frumoasa Doletti. O iubire morganatică, cu mult zbucium în epocă... Numele eroinei este purtat astăzi un soi de vin roşu. Despre acele vremuri, dar şi despre meşteşugul vinăritului aminteşte şi Muzeul local, care poartă numele de „Drumul Vinului”. Şi, tot aici, se găsesc şi celebrele combinate viti-vinicole, cu vinuri alese, care pot fi găsite azi pe mai toate continentele pământului, vinuri premiate cu aur şi argint la numeroase festivaluri internaţionale.

(Pelteaua asta, fie vorba între noi, apare la rubrica... "Bref". Adicătele "Pe scurt")

La domnul Bocioacă nu se mai pune problema cu irosit energia şamd, şi implicit nu-l va gratula nimeni cu mesaje precum cel reprodus aici iniţial.
Paradoxal, aici e loc destul de contestat justeţea afirmaţiilor. De pildă, Ioana Doletti nu era doar frumoasă - iar Constantin Argetoianu de dă detalii foarte picante în sensul acesta.

România Pitorească a fost însă şi pare să fi rămas o specialistă a stilului de... îmbătat cititorul. Să-l duci cu vraja... S-o căuta aşa ceva, dar mie prea-mi miroase a anii 1970-90. Pe atunci, pentru ca românul nici prost, nici speriat ca în anii 50, i se plasau sub ochi asemenea texte. Doar rareori se ieşea din aşa stil de rînduri cu iritări Ceaşcă pe Mircea Răceanu ori pe cum merg lucrurile în ţările încă socialiste...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu