vineri, 23 aprilie 2010

Necredincioşi

I
Vorbeam mai jos de cei precum Chilian, care iau în derîdere apostoleasca noastră Biserică...

Îmi fuge mintea la zisa unui bancher, probabil la 1800: "X la sută este o dobîndă cuviincioasă şi plăcută lui Dumnezeu".

Cine nu e plăcut lui Dumnezeu, în opinia straşnicilor slujitori mioritici şi nu numai?
Păi probabil reporterii care au descoperit sumele pentru care nu se taie chitanţă, la serviciile prestate de oamenii bisericii. Păi reprezintă cam dublul a ceea ce trecut pe chitanţă. La Sfîntul Elefterie, de pildă, notau cei de la "Adevărul", ţi se pretinde 15 milioane vechi, dar vezi factură pe jumătate.
Exact cum se petrece în viaţa mireană (am folosit bine termenul?), cu precizarea-mi că, totuşi, avînd în vedere cîtă sfinţenie îşi atribuie, fraţii cu patrafir ar trebui să fie totuşi altfel.
Mai exact să aleagă: de-s sfinţi, să procedeze precum cei înaintemergătorii lor, de nu-s - să renunţe la pretenţia că-s mai cu moţ decît cei de rînd. Imitîndu-i un pic pe confraţii lor protestanţi, la o adică (deşi, la o adică, am ceva îndoieli că aceia rămînîn funcţii de-s prinşi cu mititica financiară)

Problema este că religia, pentru a convinge cum se cuvine, se adreasă mai puţin raţiunii (nu cred c-am spus o noutate...), ci sentimentelor. Or, acolo, e de ajuns să iei strîmb un pic, pentru ca ideea de sfinţenie, de nemaipomenit şamd să se ducă naibii.
Cum nu va alunga niciodată în practică omenescul inclusiv din oamenii Ei, Biserica are doar şansa de a trece sub preş problemele gen chitanţe în lăcaşurile sale (ori dosare informatori Secu şamd), pe de o parte, pe de alta să continue gaia-maţu că e nemaipomenită (Repetiţia e şi mama persuasiunii, nu doar a învăţăturii...) iar distinşii ei slujitori nu departe...

II
Ceva asemănător se comportă presa.
Dacă dai un titlu care nu mişcă pe rumîn, păi atunci slabă şansă ca acesta să nu mute la alt canal ori la altă gazetă. Şi se duce naibii giudeţul numit profit...
S-a spus deja ce cap de ţară făcură televiziunile de erupţia din Islanda, respectiv de norul de cenuşă generat de aceasta. Eu voi spune un pic despre catastrofa de la Smolensk, aia cu avionul preşedintelui polonez Kaczynski.
Un clişeu foarte uzitat de televiziuni fu că "Elita poloneză a murit...". De unde elita? Cînd fu doar preşedintele ţării, preşedintele a nu ştiu ce, şeful de stat major şamd. Mai exact, dacă era elita şi a murit, înseamna - aritmetic - cum că nu mai există elită (politică) în acea ţară. Şi că e vai de mama ei, biata Lehie... În realitate fu ca în militărie: a urmat al doilea în comandă.
Nu vreau să iau în balon situaţia tragică din acea ţară, unde un Katyn nu fu un blestem îndeajuns, ci trebuia ca localitatea să lovească a doua oară... Dar rog ca nici distinşii gazetari să nu ne ia pe noi de fraieri...

Că veni vorba, ceva asemănător se spuse şi de Katyn, cel din 1940.
Este totuşi de luat în seamă că va fi fost vorba de o jumătate de elită, căci atîta din ţară încăpuse în laba lui Stalin, ailaltă aflîndu-se în custodia lui Adolf.
Dar dă mai bine, ziceţi şi dumneavoastră de nu-i aşa, să vorbeşti de TOATĂ elita... Nimeni nu rezistă - parcă şi văd gestul de a-şi pipăi gîtlejul, alături de întrebarea speriată cum ar fi fără el...
Altminteri sîntem creştini şi urmăm pe Cineva care ne asigura că e Adevărul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu