sâmbătă, 24 aprilie 2010

Sîntem cam copii..

... deşi aceştia din urmă nu-s ei nevinovăţie precum se spune...
(Copilul de rînd are violenţa, chiar sadismul cele naturale. La maturitate, astea ni se savantlîcesc, se distilează, devin mai sofisticate... Cum, mint, aiurez eu? Păi priviţi cu atenţie în jur!)

Chestia c.am fi destul de copil priveşte o parte a societăţii, probabil cea netrecută suficient prin malaxorul lui Mergi sau crapă!
Altminteri ar şti acea categorie cum e cu gargara goală, mai ales la poale de Carpaţi.

Adrian Păunescu are o rubrică în ziarul gratuit "Ring".
Îi spune "În serviciul Dvs.".
Cel puţin în materialul din 22 aprilie 2010, Marele Poet îşi vede însă absolut de ale lui, nu de ale publicului larg.
probabil că aşa se practică oriunde, pui o momeală atractivă ca să atragi prada...

Păunescu se lamentează asupra valorilor, ce n-au deloc viaţă uşoară pe ale noastre meleaguri.
Ca în bancul ante1989 cu Palatul Pionierilor - recte Cotroceni, azi - lăsat la copii (adică la ai săi: Nicu, Valentin şi Zoe!), valorile sînt cele stabilite de domn Păunescu.
Primul este profesorul doctor Dorin Hociotă, pe care l-au izgonit studenţii şi colegii imediat după 22 decembrie, deoarece fusese medicul lui Ceauşescu. Pe Marele Bard din strada Dionisie Lupu nu-l întrece nimeni la poveşti, inclusiv că hulitorii i-ar fi reproşat lui Hociotă că nu l-a ucis pe dictator.
Eu ştiu doar că una din vorbele pe care le aveam des pe buze, în acei ani de neputinţă, era "Nu mai moare Ăsta o dată!". Ăsta fiind Ceaşcă. Da, astea ne era putirinţa în acea vreme, adică deloc, aşa că apelam la dorinţe goale...
În aste vremuri, pasămite profesionistul şi Valoarea Hociotă îşi vede de interesul său (post universitare, avantaje materiale şamd) şi se complace drept doctorul lui Ceauşescu. Nu îmi vorbiţi că D.H. nu mai putea de grija ştiinţei ori a jurămîntului lui Hippo - să lăsăm poveştile pentru alţii, vă rog!

Un altul pe care distinsul poet plînge este Ştefan Andrei. Nu vă reproduc vorbele lăcrămoase decît pe acelea că poseda o nemaipomenită experienţă internaţională. Başca un caracter de excepţie, pozitiv bineînţeles.
Eu ştiu doar că a slujit un stat comunist, un dictator sinistru, împotriva căruia nu s-a împotrivit o iotă, o tresărire. Ca valoare în diplomaţie, să fiu iertat: el va fi fost trompeta principală ce debita inepţiile Şefului suprem peste hotare - şi a emis destule Ceauşescu pe atunci, doar voinţă de a ni le aminti trebuie.... Nici gînd de minunăţiile pe care i le pune în cont Adrian P. azi!

Dar oameni precum Păunescu nu au vreo tresărire cînd e să-şi vadă de interese... Mint fără clipire...

Nu e modă nouă însă pe aceste meleaguri...
Un cetăţean (s-ar putea să revin asupra persoanei) debita şi păstrorea texte antisemite la finalul deceniului zece, în "Atac la persoană", pentru ca după vreo cinci ani ai noului mileniu să prezinte omagiul său victimelor Holocaustului...
Enteresul şi iar enteresul, ne-ar reaminti în această situaţie Trahanache...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu