miercuri, 12 mai 2010

"Eu vreau să vie!"

Stiţi vorba asta, e din D-l Goe caragialian.

Reportaj tv de la miting pensionari, în faţa Palatului Cotroceni, 12 mai 2010.
Acu', păreri exterioare-s împărţite: unii plîng de grija amărîţilor, alţii întreabă sarcastic ce caută pe-acolo, cînd o anume Doamnă (cu coasă în dotare), îi caută pe acasă.

Mi-aş permite un unghi diferit, ca un Gică-Contra ce mă aflu.

O Didină cu păr vopsit. "Verde" (chit că îl va fi avut, de fapt roşu înainte de 1989). Este genul care se agită oricînd, numai ocazii (şi demne de blazon propriu, ce e drept...) să fie. Probabil e şi genul care strîmbă din nas la marşul homosexualilor, probabil ca să-şi mai astupe un pic în ea inerentele altfel (psihologic) porniri de acelaşi tip...

O băbuţă firavă, dărîmată separe la o rupere de gard, atunci cînd mareea manifestanţilor de vîrsta a treia a izbucnit maia proape de gardul prezidenţial. E foarte posibil ca această mamaie să fi ieşit în stradă, fie şi pe marne, ca să mai simtă, fie şi prin rezonanţă, viaţa pulsînd în ea.
Poate a simţit, dar preţul este orizontala la care este ulterior alimentată cu oxigen.

Un domn, revoltat spre plîns (nu îl acuz de nesinceritate) fîlfîie parcă o hîrtie, pomenind verbal despre faptul că a muncit un număr oarecare (mare) de ani, iar acum i se taie 15% din pensie...
Da, hotărît lucru, viaţa e plină nu doar de umilinţe, dar şi de deziluzii.
Sînt convins că acel om se crede la locul lui, bun creştin, bun cetăţean. Atîta doar că îşi vede doar propriul interes: ("Eu vreau să vie pensia 100%, nu mă interesează de unde, d'aia avem stat, aia e treaba lui!, confecţionez eu aici din Nenea Iancu). Nici gînd să-i dea prin cap că pot veni cutremure, războaie, crize sau mai ştiu eu ce, iar soarele existenţei sale să nu mai răsară la 7 am, ci 10 am. Îţi dai seama cît de vulnerabil este un asemenea om în faţa oricărei încercări serioase?
De ce va fi venit el aici, întrebaţi, căci nu pare a avea şi cutezanţe ca doamna cu păr roş pomenită de mine iniţial? Pare că a fost tras de mînecă: "Vino şi dumneata, nene, mama lor de... Nu poţi să ne laşi tocmai dumneata!" ("Eşti volintir!", mă ia din nou demonul Kara)...

Toţi ne lăudăm de mare şi breaz popor, dar ce ne facem, fraţilor, dacă luăm la purecam gintea latină de sub Carpaţi şi găsim un procent de mă-şi-jenez-să-spun-cît de tipi precum nenea revoltat de dispariţia în vreme de război (economic) a celor 15%...
Luînd-o aritmetic, ce naiba poţi construi serios cu aşa tipi?

Ce-i drept, parcă nu se cuvine să arunc tocmai eu, leneşul, cu piatra?
De fapt, nu arunc cu piatra, doar întreb...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu