sâmbătă, 3 iulie 2010

Interesant, prin cărţi răsfoite.

Marie Haddou vorbeşte în "Cum să-ţi întăreşti încrederea în tine" de trei zone...
De siguranţă, de risc şi progres, iar la coadă aceea de panică.

Aparent paradoxal, interesul fuge la ultima:
(de fapt, tatonînd-o cred că lărgeşti pe cele de abordat în tona de risc+progres...)


Zona de panică
Se întinde dincolo de primele două şi poate dobîndi dimensiuni infinite. O junglă de nepătruns şi înspăimîntătoare. Spre deosebire de zona a doua, de risc şi progres, NU AI INTRAT NICIODATĂ AICI, căci zona aceasta face parte dintre fantasmele tale cele mai insuportabile.
Este zona imposibilă, interzisă de-a dreptul pentru simţirea ta, ÎN CARE EŞECUL ESTE SIGUR, iar traumatismul ireparabil.


Ea cuprinde toate acţiunile, toţi interlocutorii care te trorizează şi te paralizează.

Este la fel de vastă ca imaginea fricilor, angoaselor, incertitudinilor, inhibiţiilor tale.
MAI MULT DECÎT DE ORICE TE TEMI CĂ POŢI FI OBLIGAT LA UN MOMENT DAT SĂ PĂTRUNZI ÎN EA... Vei fi acolo mai rău ca în gura lupului flămînd.


Această arie cuprinde demersurile care ţi se pare imposibile: să ţii o conferinţă, să devii preşedintele unei asociaţii sau şef de serviciu, să participi la o emisiune radio...

Trebuie să eviţi din principiu această zonă, dar să ai în vedere şi îmblînzirea ei, relativizarea ei. Măcar în unele privinţe.


AVEM TENDINŢA DE A RĂMÎNE ÎN ZONA NOASTRĂ DE CONFORT, să evităm intrarea
în zona de progres şi să ne îngrozească sinistru ideea unei incursiuni în zona de panică..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu