joi, 15 iulie 2010

Madalina Manole

I

Pe unde o iei, pericolul lui tot rău există...
Deci M.M. a adoptat un anumit comportament, care îi aducea oarece (de fapt, destul!)bine. Fetiţa pe tiparul altora, inclusiv cu un păr pe care nu-l avea ("de foc" - mie genul de ten al Mădălinei nu-mi trăda ca avînd la origine, la naturel aşa ceva...)
Cînd - fie şi sub răsplata reflectoarelor - ajungi să nu mai fii tu, păi nu poţi nici măcar trata la avarie, la depresie, ceea ce nu eşti. Căci nu te mai ştii şi, prin urmare, nu ai cum merge cît de cît cu bisturiul la fix - pe cît se poate drege....

În aceeaşi opţiune pentru postură străină de tine dar cu avantaje se întind toate vorbele mari, pe care ziarele le citară de zor, cum că ce împlinită se simte ea, Mădălina şamd. Joci rolul, dar nu eşti tu aceea/acela...



Legat de acest indiscutabil ecart, de această mare scindare (dar cine nu o are?), îmi fuge mintea aici la eternul meu Teodor Mazilu, care vorbea de inşi (aparent) toni şi plini de viaţă, care însă în minutul următor sînt gata să pună pistolul la tîmplă...


Apropo de acel ecart, senzaţia lui a fost poate artificial mărită printr-un fapt de viaţă. Citesc pe undeva că Agerpres a executat un gest de care e plină presa, dintre cele etern în fugă, adunînd din scrisele Mădălinei (interviuri, blog etc.) într-un aşa-zis interviu dat cu ocazia zilei ei de naştere (ea s-a sinucis nu o zi înainte de aniversare...).
Spun fapt de viaţă pentru că nu am de gînd să fac eu pe-alde perfectul, se întîmplă cam oriunde aşa ceva.



II

Nu ştiu dacă este exact, dacă dna Aurora Liiceanu chiar a declarat chestia asta (cum scrie la gazetă):
"Singurul lucru pe care îl pot spune este că gestul ei poate fi interpretat ca o palmă dată situaţiei prezente în care tot felul de piţipoance se perindă pe ecrane", a spus Liiceanu.

Dacă da, mi se pare într-o primă fază aiurea să vorbeşti aşa, ca psiholog - îndeosebi cu faima dnei A.L.
Adică nu explică de fapt cît de cît, doar pare să cadă ea însăşi într-o eliberare absolut profană de fiere, pe piţipoance. uitînd că atît ea, cît şi Mădălina fură fătuce cînd altceva nu le interesa decît comportamentul de... piţipoance. Dacă stai să te gîndeşti, mai toate adolescentele de 16-18 ani au reclamatul comportament, îndeosebi în lipsa ochiului mamei.
Vechea poveste, reproşezi tinerilor şi ceea ce tu ai făcut...

Dincolo de toate, oricînd naturelul din noi se poate revărsa afară, mai ales la o femeie unde invidia şi nostalgia după tinereţea trecută pare să fie mai vehementă decît la bărbaţi... Asta poate şi pentru că bărbaţii le cer, mai mult sau mai puţin inconştient, să nu arate bătrîne... Să nu le amintească lor înşişi etapa dinspre-capăt atinsă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu