sâmbătă, 3 iulie 2010

Schimb. Între presă şi consumatorii ei

Între media şi consumatorii ei există un schimb, cred eu, destul de bine definit - chit că la suprafaţă se vîntzră tot felul de poveşti, tot felul de vorbe mari.
Televiziunile şi periodicele iau bani (direct sau via publicitate) şi vînd iluzii. Că punctul nostru de vedere, al cititorilor, este (singurul) corect, că aceiaşi au dreptul la un tratament preferenţial, să fie ocrotiţi, mîngîiaţi, alintaţi etc.
Ca atare, fondului infantil al cititorului i se cîntă gros în strună, din aria Răul sînt ceilalţi, dar mai ales Statul.

"Guvernul Boc a pecetluit soarta românilor / Vezi cu cît ne-au ars la buzunare", titrează un ziar gratuit bucureştean, altminteri convins pînă-n tăriile cerului că-i o publicaţie de bun simţ. Plînsete că se iau din pensii, din salarii - fără o elementară trimitere la fizică: nu poţi lua dintr-un spaţiu mai mult decît poate intra acolo...
Şamd.
Totul sub deviza "Să ne dea, că de-aia e Stat!" - aia de peste un secol, dacă nu cumva de la Adam şi Eva ai Carpaţilor.
La sportul ăsta se înhamă aproape toate ziarele şi revistele militante, inclusiv alea cu pretenţii de calitate şi posedînd în fruntea trustului un patron pasămite doritor să ridice mintea compatrioţilor.

Dincolo de bani, gazetarul de rînd are satisfacţia de a căsca cineva gura la rîndurile sale, de a primi feedback de la vreun Ipingescu de secol 21. Nici mai contează dacă acea stimă stil "Le zice adînc" are în vedere o gogomănie... Gazetarul este şi el frustrat, ca noi toţi, şi-i prinde prin urmare bine ideea că nea Nae de pe strada Ghirlandei e încîntat de condeiul său. "Îmi place, domne, Orcan ăsta! Păi nu ie adevărat, nu suntem noi mai inteligenţi decît politicienii, cum spune iel aici?"

Un alt sport drag românului (şi omului?) de rînd este baletul între diavol şi angel. Te vei topi citind pe prima pagină a unui cotidian dornic de libertate: "Înghiţiţi de ape... disperaţi de foame / Aşa arată o Românie nenorocită! / Salariile au scăzut, au apărut noi taxe, mîncarea s-a scumpit!"
Ia fiţi atenţi - iar aici mă rîsu-plînsu mai ales că pe acela care a redactat jelania îl doare drept undeva de suferinţele altuia, ci mai degrabă de berea de la terasă, la ora 6 seara... (am trăit în redacţie şi ştiu cum e!)
"Pentru români, speranţa a murit azi, 1 iulie. Nu ştim ce osă mai mîncăm şi dacă bruma de bani pe care ne-a mairămas ne va ajuta să supravieţuim. Sîntem săraci şi singurul lucru pe care îl mai putem face e să privim în sus, spre Dumnezeu, implorîndu-L să ne salveze!"
(Trec peste faptul că, pînă să mediteze dacă să ne salveze, El a trimis viiturile, mai exact astă organizare fizică a Pămîntului. Cum, nu-s de la el? Iar dacă sînt, e pentru că noi sîntem răi? ca să vezi...)
Mişcător...

În interior, lucrurile se amestecă însă exact ca-ntr-un sufletesc omenesc, fie el şi de creştin declarat. Articolul despre domnul cel paşnic ce şi-a ucis cei doi băieţei se învecinează cu mirarea vecinei unei tinere din Suceava ucisă de iubit: "Nu-mi vine să cred că a făcut sex cu cîinele" (anterior, în aceeaşi gazetă, titlul legat de subiect era delicios: "Avea în vagin sperma lui Rex". Rex fiind javra, nu Carol II.
Şi tot aşa.
Pagina de mică publicitate bate, ce-i drept, recordul cu vreo cinci coloane de text plus poze edificatoare despre vrăjitoare tuciurii şi pioase, plus masaje şi companii feminine - d-alea, ştiţi dumneavoastră care, fie şi numai din auzite...

Perechea paginii I, acea cu românul ce-şi ridică rugător privirea la Înalturi, o arată în trei ipostaze pe fosta nevastă a premierului italian Berlusconi. Doamna, fie şi la o vîrstă venerabilă, ne regalează ochii cei înlăcărămaţi de scumpiri cu nişte forme foarte sumar acoperite.

Da, aşa e firea omenească, să nu ne aferăm.
Da' nu merge, domne, să faci tam-tam din asta... Viaţa e scurtă, dă oamenilor ce vor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu