marți, 31 august 2010

Legende, mituri... :Şi preţul!

Citesc undeva:
(http://metropotam.ro/La-zi/2006/11/art1027919118-Pe-acoperisul-Bucegilor/)
In 1909, Badea Cirtan, ciobanul legendar ce purta pe umeri, peste munti, desagi cu carti de intelepciune pentru a le imparti romanilor, ia calea muntilor. La cabana Babele se opreste la sfat cu doua stanci in forma de ciuperci asemuite de traditie cu doua babe care pun lumea la cale. Innainteaza pret de un sfert de ceas pana la Sfinxul din munte. A poposit aici, cu Valea Ialomitei la picioarele lui si Creasta Ciucasului la est. Urca pana sub varful Baba Mare. Porneste spre Saltelele de piatra, un pantec de iarba presarat cu bolovani si crestat de vai ce coboara din "spinarea" Costilei. Se deschide in fata creasta Morarului."
Ajuns sub creasta de unde ies cele patru ace ale sale ca niste colti de argint ce cresc unii din altii (Acul Mare, Degetul Rosu, Acul Crucii si Acul de Sus) intinde tabara in vecinatatea caldarii Vaii Cerbului. Locul se numeste Saua Sugarilor si se afla la baza vf. Obarsia. Urmeaza drumul printr-un labirint de limbi de grohotis pravalite din versant. Se opreste langa stanca " La Cerdac" (toponimie provenita din povestile ciobanilor). Pe saua Vaii Cerbului vantul i-a adus in palma aer rece de la Mecetul Turcesc, stanca inalta si neteda spalata permanent de apa, vatra de unde prin doua suvite cristaline se strecoara primul fir din apa Ialomitei. De aici, poteca incinsa cu brau de piatra, suie spre pe varful Om. Acesta a fost ultimul sau drum montan, inainte de a fi ingropat de o avalansa la poalele Bucegilor.


Una la mînă, oi fi eu cîrcotaş şi mă dau la orice o fi mai mare decît neînsemnata mea statură...
Dar simt totusi tot mai mult că starea ţării la 2010 (infantilă, între altele) decurge şi din multimea de povesti care au fost susurate românului de către autorităţi politice şi culturale cam de la jumătatea secolului 19. Sîntem breji, ne tragem din Roma, sîntem unici şamd. Iar azi vrem potop de bunătăţi din senin şi pe degeaba, pentru asta...
Legat de cele scrise despre Badea Cîrţan, ca unul care a citit ceva istorie îmi permit să afirm că multe îmi par acolo cusute cu aţă albă... Am aflat şi eu, în timp, cum este confecţionat un mit...
Lucrurile astea (vezi poanta cu regina Maria care ar fi iniţiat construcţia Crucii Caraiman - cînd poţi intui uşor cum i-au pus ţuţării în braţe ideea!) or fi avut rost şi folos cîndva, dar azi am senzaţia că le plătim o nefastă dobîndă...

Un comentariu: