vineri, 3 septembrie 2010

Coduri umane. Inerenta ciocnire a codurilor în chestiune

După decenii de ţinut un jurnal (iniţial scri pe hîrtie, apoi computerizat), m-am trezit - să fie vreo două luni - renunţînd la el.
La început de septembrie însă, apărură semnale interioare de re-dor acest tip de notaţii.
Numai că interveni ceva, aş minţi să spun că plăcut!, care te face mai reticent în a-ţi expune taraba (chit că nu e neapărat vorba de aşa ceva...)...

Am avut un clinci cu un grup de montaniarzi tineri şi teribilişti (adică normali?). Unul dintre ei m-a pus la zid şi pentru nişte afirmaţii ale subsemnatului de pe un post, unde spuneam că nu reproduc şi filele cutare dintr-un caiet (să zicem de impresii de pe Acele Morarului), deoarece acolo se consuma o polemică a mea cu dl. D.G.
Deci eu cad la o facere de bine cu punere de file interesante pe net, iar totodată anunţ o situaţie ceva mai delicată a subsemnatului - care este luată de un nene şi folosită drept topor.
Probabil că de aşa tratament avusese respectivul parte în viaţă, de nu ezita (altminteri nu foarte eficient, spre mine...) s-o folosească... Că ce pus pe polemică eram io încă din A.D. cutare - altminteri reţinut prost...
Aici, el totodată vedea probabil în polemică o chestie foarte condamnabilă...

De treburi d-astea avui parte şi într-o relaţie foarte apropiată. N-am avut de lucru şi am mărturisit persoanei dragi (psiholog după studii) că mă freacă etribil SuperEgoul şi că, neavnd chef ori forţe de lupte cu el îi cedez, trebăluind de-a dreptul compulsiv prin casă. lacare se nimereşte să intru peste un mess uitat deschis, unde acţiunea mea cu pricina este catalogată, cu o terţă, drept obsesie... Să îţi tot deschizi inima şi mintea a doua oară...

Aici, de fapt (şi cu riscul de a mina comunicarea de care aceeaşi persoană face îndeobşte mare caz -1-), este pur şi simplu o nepotrivire de Cod.
Eu funcţionez se pare după unul care evită să folosească împotriva celuilalt mărturisirile delicate din vremuri bune. la alţii, aşa ceva e fleac, fiind după toate aparenţele dispuşi să folosească asemenea drum, căt şi să primească în vintre lovituri ale altora, din aceeaşi categorie...

PS
Frecventam cîndva un domn în vîrstă, pe un subiect comun. Am ţinut atunci să înregistrez pe un magnetofon cît casa discuţiile noastre (întîmplător ajunse însă la gunoi, după nişte decenii).
Omul nu mi-a zis nimic pe moment, dar la un clinci după vreo 12 ani a clamat public că e foarte posibil să fi avut legături cu securitatea, de recurgeam la aşa ceva...
De unde ideea-mi de azi că tipul avea Codul de a nu spune eventuale suspiciuni la vremea lor, ci doar la vreme de rupere relaţie, de ceartă cu fostul amic...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu