miercuri, 15 septembrie 2010

Diurne...

I

Vorba vine, diurne...
Pentru că prima problemă este legată de un vis. Deci de ale nopţii.
Am două filme de developat. Ba le-am pus şi la gît, într-o încăpere destul de întunecată.
Dar nu îndeajuns de întunecată...
Mi-i teamă să nu se voaleze, să nu influenţeze lumina care intră totuşi de afară - acele două filme.
Două.
Le feresc eu prin mijloace proprii, dar nu pare să fie de ajuns. Aşa că aproape mă răstesc de la cei din jur să-mi dea ceva de pus peste ele, peste filme. Mi se dă, fără comentarii, o pătură.

O altă problemă este că soluţiile în care voi lucra sînt vechi... Ba revelatorule ste în două recipiente (sticle!), dintre care unul ceva mai concentrat, dar mai puţin parcă...
Fixatorul e şi el vai de mama lui...

Pe undeva prin preajmă este o femeie cu un copil...


Sînt destul de iritat/dezamăgit/deprimata cum că nu reuşesc să dau de simboluri, de mesajul care reuşeşte să iasă din marea (poate şi necesara...) închisoare a sufletului.
DOUĂ filme.
Soluţii de lucru VECHI. Nu-i plăcut să auzi asta, că nu ai metode potrivite momentului...

Departe de a putea penetra misterul, gîndesc totuşi că există un mesaj clar. Că-l pricep sau ba, am un semnal, un mesaj, poate un strigăt de acolo.
De asemenea, legat de developare, de filme ce riscă să se voaleze... Teoretic procedeul nefast este să ajungă lumina acolo... Dar, ca îndreptare a sufletului, a psihicului, chiar trebuie să ajungă! Aici poate ar trebui procedat invers, dacă ne putem influenţa măcar puţin adîncul, s-mi propun să duc acele filme - uite-aşa! - la lumină. SĂ LE VOALEZ INTENŢONAT.
Cred că durerea, spaima din acel moment ar face bine.
Mda... Să acţionezi altfel decît eşti tentat să o faci...

Mai de multişor îmi puneam problema dacă nu te poţi programa măcar în parte să te duci spre situaţiile care te îngrozesc acolo...


II

Mă uit la nişte poze. Cutare dă detalii despre urna lui Emilian Cristea, cum a fost pusă ea la 1982 în Peretele Văii Albe...
Mi-e mi-i greu să pricep cum nu se irită lumea de acest personaj (istoric, contemporan odată...).
O să mi se spuie că lumea nu ştiu ce ştiu eu despre Cristea.
Cred însă că nu ar judeca tare diferit...

De curînd, am descoperit în paginile României Pitoreşti un material al lui mihai Vasile. Omul vorbea de respectul şamd personal pentru Cristea.
Eu îl ştiam pe MV ca frecventator al lui Baticu, adică al duşmanului de moarte al lui EC. Şi, judecănd după cod propriu eu, mi se părea aiurea să fii rpecum părintele Burducea, şi cu steaua, şi cu Crucea.
După un timp lista celor dispuşi la atare atitudine, de a frecventa spiritual pe ambii corifei alpini ai noştri a crescut, în ştiinţa mea.
Cum şi aici e ca la beţie, mi-am zis că problema o fi un pic şi la mine, dacă mai mulţi îmi transmit (fie şi indirect) că-s băut... De exemplu peste patru milioane de oameni nu au ezitat să se facă frate cu dracul (cf. Codului meu...), în 1945-89.

Cred că, pentru a putea traversa viaţa în România noastră (şi nu numai,poate), e nevoie de aşa capacitate... Că nu pot ajunge eu la aşa binecuvîntare şi că voi rămîne de aceeaşi intransigenţă bizară majorităţii, asta e altă discuţie...

Un comentariu:

  1. Solutiile vechi nu vor developa corect filmele, mai ales revelatorul, mai bine le dai la un (inca existent) centru de developat, ca sa recuperezi imaginile, chiar daca emulsia expusa are ceva timp.

    RăspundețiȘtergere