sâmbătă, 16 octombrie 2010

Nae Dimitriu spre Acul Mare

I-am scris recent lui Marian Anghel, fondatorul Gruuplui de Istorie Alpină:



Să trăieşti!

I

Notezi undeva (http://giaro.wordpress.com/2010/06/23/precursorii-lui-baticu/ ):

....Vârful Gusella există în realitate, în pasul Giau, dar cine este Alexandru Vătămanu şi cum a ajuns el să se caţăre în Dolomiţi, în anii 20?
În acest moment nu se ştiu prea multe detalii.
Ca şi în cazul Th. Rosetti, Baticu vorbeşte doar în treacăt despre el, în cartea „Amintirile unui alpinist”: „La 1 septembrie 1935 am fost cu Nae Dimitriu, Costi Ţico, fraţii Rodica şi Dan Popescu, Radu Sturdza şi Sorin Tulea în Acele Morarului. Am urcat faţa de nord a Acului Mare… Nae Dimitriu a considerat aceasta drept premieră. Greşit, zic eu, deoarece pe Acele Morarului fusese în anii de după 1921 Theodor Rosetti-Solescu — care avea şcoala austriacă de căţărătură din Keisergebirge — însoţit de fraţii Vătămanu, doctorul şi maiorul.”



Nu ţine de a căuta intenţionat bube în cap dacă opinez aici că nea Nae nu avea dreptate... E ca şi cum ai spune că nimic nu mai e premieră în zona Mont Blanc, după 1786...
Dimitriu a venit peste versantul nordic al Acului Mare, chiar astfel şi-a denumit tura.
Baticu mai scrie, în contextul turei echipei Dimitriu:
"Din Brîul Acelor a început ascensiunea, o lungime de coardă destul de uşoară."
În discuţia cu mine preciza chiar că a fost vorba de o lungime de coardă din acea vreme, adică 30 metri. Cum ştiam zona, l-am contrazis, fiind acolo cel puţin două de 40 - dar a ţinut morţiş să nu dea înapoi, a ţinut-o pe-a lui.

Iar... în context, Dimitriu trece ca parte a traseului inclusiv zona dintre brîurile de Mijloc şi Acelor (Baticu indică aici: [Din] Brîul de mijloc /.../ am urcat un alt horn, am mers la dreapta şi în sus şi am ajuns la Brîul Acelor.. )
Îl înţeleg pe Dimitriu că - în contextul epocii - i s-a părut porţiunea demnă de un traseu alpin serios, nu şi faptul că segmentul fusese parcurs de fraţii Ţiţeica încă din 1926.


II

De notat este că am ajuns la acest articol net al tău în căutarea celui pe care l-ai scris despre Nae Dimitriu. Asta în urma constatării că prietenii din CAR nu par să fi purces la crearea vreunuia, lăsat implicit la condeiul celor dinafara Clubului... Şi nu o spun cu răutate, pur şi simplu ei au nevoie să admire, iar pentru aşa e contraindicat să priveşti de aproape, în amănunt...


Mircea

Un comentariu: