duminică, 7 noiembrie 2010

Intervenţii pe lista Clubului Alpin Român ( II )

IV


Dragă Eugene,

Ţin foarte mult la amiciţia ta şi sper din tot sufletul că lămuririle următoare nu te vor indispune.


L-am cunoscut pe nea Nae foarte bine, am petrecut cu el foarte mult timp, eram doi nebuni care se plimbau prin tara pe la procese, am fost ultima perosoana cu care a vorbit si de aceea iti spun ca l-am cunoscut foarte bine. Eram manati in lupta amandoi de motive convergente, el cu amintirea libertatii din tinerete si primele realizari ale CAR-ului, eu de amintirea tineretei mele cand dormeam pe jos intr-o cladire construita de alpinisti cu mult timp in urma si unde la acea vreme aveau prioritate nuntile si botezurile. Ultimite lui cuvinte au fost "Eugene ai grija, te rog, de Clubul Alpin Roman".

De felu-mi sînt un om prudent, probabil datorită prea multor "plase". De aceea privesc lucrurile pe toate părţile. Şi îndeosebi sînt foarte atent la vorbele mari, pentru că nu prea le lipsesc în spate încercările de manipulare. Cu sau fără intenţie conştientă.
Cînd cineva este chitit în a servi asociaţia cutare, ba se şi apropie de finişul vieţii cu grija acesteia pe buze, eu nu pot să nu constat că acel om avea totuşi o dezvoltare unilaterală. Ştiu că senectutea este o perioadă cînd, vorba unui literat, "deşertul interior înfloreşte tare greu". Şi prin urmare găseşti greu lucruri care să te încălzească... Dar am totuşi senzaţia că acel om nu a găsit şi altceva plăcut în grădina ce ne înconjoară...
Sînt personaje care dau bine social, dar asta - dincolo de observaţia mea - este apreciat de semeni mai ales datorită nenaturaleţii gestului...


De atunci m-au marcat aceste cuvinte si am incercat sa in permanenta sa respect dorinta unui muribund. Cand nu eram pe la procese impreuna, venea la mine la birou si discutam ore in sir, nevasta-mea era indragostita de el si imi zicea in permanenta "sa nu cumva sa-l dezamagesti vreodata pe acest om".

Chiar zilele astea îmi notam în caietul meu de însemnări că-i sănătos să acceptăm că putem dezamăgi pe cineva. Unii spun că aşa ceva e chiar una dintre cheile sănătăţii psihice. Nu spun că eu am reuşit în a nu face cap de ţară că (pasămite) am dezamăgit pe cutare, dar mă strădui...


Nea Nae avea o boala foarte grava si foarte rara in Romania, care se numeste - CORECTITUDINE SI LEGALITATE - ne-am inteles totdeauna foarte bine, din prima si pana la utima, datorita faptului ca si eu am aceeasi boala. Urmarile acestei suferinte, asa cum ai observat si tu, sunt atacurile virale ale celor care nu inteleg aceasta boala, fara vina lor bineanteles, pentru ca boala asta este foarte rara, nu se transmite de la om la om probabil este ereditara, nu exista tratament cunoscut in lumea medicala, unii o confunda cu nebunia si este cam necunoscuta prin partile locului.

Îndeobşte, rînduri ca ale tale dau gata... Cred totuşi că am trecut de faza cînd cădeam eu însumi pe spate la auzul lor...
Dacă nea Nae şi cei ca el (eu de pildă, dar nu ţin să bat toba, vei vedea de ce) sînt corecţi, este că pe vremuri unii i-au tratat cu parul fizic sau psihologic - îndeobşte - pînă au ajuns să se comporte ca atare. În copilăria lor, acei tipi erau ameninţaţi cu moartea dacă nu sînt corecţi etc. Da, moartea, căci, dacă părintele era nemulţumit de tine la vreo găinărie, atitudinea lui era egală cu abandonul sufletesc, carele era o treabă tare neplăcută copilului... De aici dresajul în a si cît mai corecţi.
Asta e una... În cazul lui nea Nae (de fapt şi al celor ca el) totul era să le oferi preţul pentru care să încalce corectitudinea. Nu ţin acum să-l pun la zid pe mentorul nostru din tinereţe, dar nu pot să uit că, la 1990, a veit cu ideea să-l punem preşedine de onoare pe Alexandru Balaci. Academician, montaniard la juneţe, dar şi un colaboraţionist notoriu în vremea comuniştilor. De unde pînă atunci Baticu tuna şi fulgera împotriva comuniştilor şi a incorecţilor în general, totul a mers pînă fu vorba să obţină un ce profit din renunţarea la principii...
Nu e un exemplu singular... Cu cei de la revista România Pitorească a fost duşman pînă i-au oferit spaţiu editorial (şi, în pană de dosuri, l-au luat pe el la lăudat). Să vezi ce iute a lăsat tonul moale (a se compara cu misivele anterioare spre redacţie)


Daca doresti sa intelegi ce s-a intamplat in perioada 91-93, pe de o parte poti vedea ce se intampla astazi, iar pe de alta parte sa studiezi documentele acelei perioade. Eu am citit absolut totul si am o imagine destul de exacta a faptelor. Documentele le-am preluat de la nea Nae, dupa ce s-a prapadit, conform testamentului sau scris si se afla in arhiva CAR. Cu unele ocazii noi doi am avut pareri divergente in ceea ce priveste subiectul Baticu, e posibil ca pozitia mea sa fie si subiectiva, dar te asigur ca am mai multa informatie decat tine. Informatiile pe care le am nu sunt din ziare, maculaturi sau alte foi volante ci din documente cat se poate de oficiale.

În ziare, maculaturi sau ba, era reprodus mesajul lui nea Baticu, nu inventau gazetarii ceva... Din principiu, şi acelea-s pentru mine documente...
Îmi fluturi aici ideea de document, în opoziţie cu aceea de maculatură, dar credem că astfel mergem pe un drum greşit... Cu toatele-s nişte oglinzi, mai ales dacă nu pici repede la prestidigitaţii...
Eu am văzut o notaţie în registrul de procese verbale, să fie un 1992, la care Baticu spunea că nu este prins cu fundul de scaunul de preşedinte CAR (cunoşti probabil fila...). În practică, a cam ţinut de el, de acel scaun... Dau aici exemplu de lucruri instructive care apar din documente. Nea Nae se dădea tip ponderat, dar cînd scăpa caii îi scăpa bine, spunea nişte trăznăi... Pe mine de pildă, la adunarea generală din 1995, m-a trecut în categoria Securităţii, pentru că am venit cu 15 ani înainte să îi înregistrez vorbele despre munte. Şi cîte nu a mai zis atunci, din plopi, atît el cît şi vicepreşedintele în exerciţiu (alt stăpînit care, logic, la furtuni vorbeşte aiureli).
În fine...


De multe ori nu m-ai inteles in contrazicerile noastre, dar vreau sa te asigur ca niciodata, si ABSOLUT niciodata nu ma lansez in afirmatii fara acoperire.

Mmmm... Un Errare humanum est e sănătos să ne însoţească în viaţă... Ni se pare nouă că nu spunem una sau alta fără acoperire... Mă ierţi că-ţi spun, dar la tine (dincolo de poate prima cedare, de mai sus, cu posibila-ţi subiectivitate) o problemă este că pui prea multă inimă în subiect (ai avut vreun bunic ce semăna cu Baticu?). Iar ale inimii în general conţin destulă neacoperire - ca un făcut, studentul întîrziat ce sînt tocmai despre argumentaţie studiază ...
Recunosc, eu am bosa lipsei de Dumnezeu, de finale parti-prisuri în materie de ce observ, dar am senzaţia că adevărul / acoperirea e mai aproape pe astă cale...


Noi doi in tinerete, am umblat mult impreuna ne-am inteles foarte bine si sper ca tot asa ne va gasi momentul in care ne vom incheia socotelite existentiale.
Există toate auspiciile în direcţia asta.


Sunt convins ca pasiunea si sarguinta ta de a scoate la lumina istoria lumii noastre alpine sunt necesare, in conditiile in care nu am mai vazut asta la altcineva si vreau sa fii convins si tu ca sunt dispus, asa cum spuneai nu demult, sa pun un umar, doi, zece, pentru a te ajuta.

Mulţumesc anticipat, deşi, dacă ambele tabere nu renunţă la unghiul de cercetare al arhivei CAR, totul rămîne vorbă în vînt...


Oamenii cu care eu nu ma inteleg sunt in exclusivitate oameni incorecti si certati cu legea, iar tu sub nici o forma nu te incadrezi la acest capitol.

Mie mi-e greu să mă pronunţ punctual în chestiune. Instinctiv, simt că anumite două persoane au dreptate. Sînt cele pe care le-am numit "foarte valoroase" (doar citez, nu iau în derîdere prin ghilimele).
Beleaua pe care viaţa o puse însă CAR-ul este că nu merge fără aceia "doar valoroşi"... Dacă cineva a greşit grav, atunci realmente e o problemă pentru respectivii. Însă uneori greşeala e una mai mică, poate chiar umană. Iar omul în cauză are şi bune...
Nu sînt eu din fire omul reconcilierii şi al împăcării tipurilor umane.... Dar am văzut unde s-a ajuns în deceniul 10, cînd unul a avut dreptate, dar a cam rămas doar cu acea dreptate...

Nu o dată, în spatele celor hipercorecţi se ascunde, o spune orice... tratat (pomeneai tu de aşa ceva, de curînd...)de psihologie, multă dorinţă de dominaţie a semenilor, respectiv de apreciere din partea acestora...
Recunosc, fac parte din această nefericită categorie...



Din mesaj ulterior:

Mi-a atras atentia in mesajul tau "cel-de-pus-la-rană Ion Manof (bunicul Cristinei)."
Din cate am citit, acest personaj a fost dat afara din CAR prin 93 sau 94. Ce soarta a acestei familii, si nepoata-sa este pe picior de a fi data afara din CAR dar pentru motive mult mai grave - delapidare -. Probabil ca aceasta famile este blestemata sa faca numai rau CAR-ului.


Uf.
Vezi cum e cu istoria-doar-din-documente, care în cazul nostru urmează docil doar optica unei tabere?
Eu l-am cunoscut pe acel om şi ştiu ce spun... Nu era geniu, nu era nemaipomenit, nu-i voi scrie osanale, dar era o plăcere să-l ai în preajmă... Radia onestitate şi plăcere de a trăi (am mai întîlnit 2-3 asemenea veterani alpini interbelici). Punea suflet în ce făcea, inclusiv la CAR.
După cum mi se pare nefericit să-l leg de o rudă, ea în sine o altera pars pe care nu am audiat-o, căreia nu i-am aflat părerea... Iar apoi să vorbesc de întreaga familie, sub semnul lui "blestemată să facă numai rău CAR-ULUI", mi se pare o mare exagerare...


Mircea Ordean



V


Eu te inteleg ca doresti sa scotocesti toate amanuntele cu predilectie cele
care l-ar incrimina pe Baticu, dar ca sa ajungi pana a ridiculiza si batjocori
relatarile de bine despre acest om, ajungand pana si la contestarea
judecatorilor ca i-au dat dreptate, depasesti limita si duci prea departe
conflictul tau personal cu Baticu. Vrei sa scrii istorii obiective sau vrei sa
te razbuni pe Baticu ?
Incepi sa nu mai fii credibil.
Nu ma indispune, ma scarbeste.




Asta e...

E un paradox (de fapt, asta stă la baza oricărei adunări umane: "Minte-mă
frumos...!")
Aceia care toarnă tromboane, gogoşi favorabile despre cineva sînt în regulă, în
vreme ce ăl de trage de mînecă asupra existenţei şi a altor lucruri decăt
glorioase, păi acela scîrbeşte...
Ca să nu mai vorbesc că adevărul despre unele momente Baticu scîrbeşte, dar
minciunile despre Ion Manof nu... Să dai absolut aiurea de pereţi cu familia
acestuia, aia emană apă de trandafiri...


Să ne hotărîm ce e aia obiectiv... În alte zone perorezi despre corectitudinea
spuselor tale... Păi, în ton cu ambele, întreb şi eu timid: unde am spus ceva
incorect despre Baticu ? Dă-mi şi mie citate plus contraargumente... Altminteri,
numai să spui că e răutate şi că te scîrbeşte, asta nu ţine loc de opinie
serioasă ... Sînt familiarizat de multişor cu aşa tehnică, practicată de emulii
lui Cristea..


Să ne hotărîm: nu am nici un conflict cu Baticu. Am ţinut şi voi ţine doar ca
despre acesta să se spună ambele, şi bun, şi mai puţin bun.



Că veni vorba.
Uită-te la ce am scris eu despre Baticu, şi uită-te ce scria, CUM scria el
despre Dunăreanu (documente la care am îndrăznit să întreb şefii CAR cum naiba
să dregem busuiocul cu aşa inflamări). Să vezi acolo "obiectivitate"!
Aşa doar, ca la piaţă, pe principiul care e cu gura mai mare, se pot pricepe
mulţi...


În legătură cu judecătorii... Mă bucur că a ieşit cum a ieşit, deşi victoria lui
Baticu a costat Clubul ani buni de negură. Dar nu pot să nu constat că de vreo
două ori au cîştigat ai lui Cunescu, şi la ultimă tărăşenie judiciară (cam cu
aceleaşi dovezi) a ieşit deodată dreptatea de partea lui nea Nae! La aşa suceală
a sorţii, dă-mi voie să-mi fugă mintea şi la întîmplare...


Voi încheia ceva mai direct şi personal. Nu se face, dar e cazul să punctez...

Eşti teribil de influenţabil, deşi te străduieşti să afişezi contrariul.
Ai auzit la un băiat bun şi timid din preajmă-ţi, care nu a fost în stare să
mi-o spună direct, una sau alta: "Conflict personal Ordean spre Baticu",
"răzbunare cu Baticu" şamd.
Nu ai rumegat o secundă ce ţi-a trecut acel tip spre creier. Ba te arunci şi cu
capul înainte (Berbec de zodie?).
Asemănător, povestea cu Manofii. Ai luat pe nemestecate cele din scrisele Baticu
- n-ai stat o clipă în bănuiala că adevărul n-o fi integral de partea lui nea
Nae.


Eu unul n-aş lăsa Clubul pe mîna ta - chit că între cei doi tipi foarte valoroşi
pomeniţi de mine esopic figurezi (la timpul prezent plus viitor) şi tu.
Fără tine la cîrmă, CAR poate îşi va vedea curînd Căminul prăbuşit sub povara
vechimii şi a neîngrijirii.
Cu tine, însă, acolo sus, nu cred că va mai fi Club...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu