vineri, 17 decembrie 2010

Alte observaţii pur personale despre gazetarul Eminescu

În urmă cu ceva luni, zile, meditam că - urmînd speranţele aiurea ale unui om ca toţi ceilalţi (nerealişti) - dacă oi ajunge ceva poamă, personalitate în soţietatea asta, păi voi avea o mare problemă, avînd în vedere cum m-am exprimat eu despre o sumedenie de valori en vogue în ţara asta...
Hai totuşi să-mi asum riscul, deşi, mai ales dacă am de acum idee la ce mă expun, se prea poate să nu mă mă mai tenteze grozav piscurile sociale... Mai ales că, ajuns acolo, poţi avea senzaţia acea din somn, cînd bei apă cu vagoanele şi tot nu îţi potoleşti setea...


Fără îndoială am ceva probleme cu Autoritatea (dar cine nu are, începînd cu Freud carele identifica complexul oedipian şi trecînd pe la Neo, cel din Matrix...).
Din acest motiv strîmb din nas urgent cînd mi se aştern sub ochi caracterizări pozitive ale altora...
Cum, e complex, e invidie a subsemnatului faţă de Aceia?
Poate da, poate nu... Dar este şi susceptibilitate maximă faţă de oameni cu defecte precum toţi ceilalţi însă declaraţi drept nemaipomeniţi...


Infantilism, sans doute, dar dacă drumul ăsta fu hărăzit într-un septembrie oarecare de trei fete ursitoare, bucuroşi le-om duce toate!


Notam în posturi anterioare că profesorul meu de Istoria Presei de la facultate a reuşit să-mi trezească interesul pentru Eminescu.
Da, Poetul Naţional. Dar cu prestaţii pe măsură ca gazetar, după cînd înţelesei de la Divinul critic - adicătele George Călinescu.


Am arătat cu acel prilej că, totuşi, un criteriu al valorii unui om este şi să fi priceput sensul istoriei... De pildă, într-o vreme cînd sărea în ochi că ne îndreptăm spre maşinism, cînd aveam deja un secol de maşinism şi implicit industrializare, parcă e aiurea să vezi ţărănimea nu doar poetic, dar şi motor al dezvoltării, fie şi prin Balcani...

Astăzi, ca unul doritor să mai afle ceva asupra subiectului Eminescu gazetar (altminteri mi-a plăcut grozav seria de materiale legată de Basarabia!), am găsit - fie şi pe frontonul unui site de dreapta (politică) - un citat:
“Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia, căci demagogii neştiind nimic, nevând nimic, vor să se ridice deasupra tuturor şi să trăiască din obolul nemeritat al săracului [...] "


Nu ştiu dacă-s un tip maturizat, dar am învăţat în timp că infantilism înseamnă şi să refuzi realitatea, în favoarea ideilor roze, însă nerealizabile. Dacă la peste 120 de ani după aceste zise eminesciene specia demagogilor există, dar mai ales există pătura majoritară a celor cărora vorbele mari le îndulcesc suficient existenţa, păi atunci asta e realitatea şi cam greu de modificat. Mai ales prin asalt direct.
Trec peste faptul că, studiind istoria serioasă, E. ar fi văzut că demagogi şi cetăţeni dornici de minţit frumos existau de pe la Adam încoace...
Precizez: acea specie mi-e dragă, personal, ca sarea în ochi, dar dacă ea este proprie firii omului, voi lăsa pe alţii, fie ei şi poeţi naţionali, să lupte cu morile de vînt...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu