vineri, 24 decembrie 2010

A lua în serios

Banii. Bancnotele.
Sînt lucruri dorite.
Pentru a-ţi satisface nevoia de aşa ceva, poţi visa că se pune în funcţiune tiparniţa pentru tine, pentru nevoiaşi şamd. Atîta doar că asta nu e o treabă... Dacă procedezi astfel, vei avea mulţi, dar nu bani, ori nu cu semnificaţia lor iniţială. Vor fi poate nişte hîrtii frumoase şi care ne mişcau cîndva...

De ce spun asta?
Păi pornesc de la un lucru poate dureros, dar care, pornind de la astă însuşire, ţine să strice o regulă elementară de funcţionare...

Citesc despre eroii de la Otopeni, din 23 decembrie 1989.
Care au murit dramatic.
Îi înţeleg şi pe părinţi, deşi de la nişte inşi mai copţi am pretenţia să fi învăţat pînă ascum că în viaţă te poţi aştepta la orice... Căci aşa vrea Ea, fără să ţină cont de opiniile, de durerile şi rănile noastre.

Tinerii cu pricina nu sînt eroi.
Fără să consult DEX, cred că aşa ceva ţine de un sacrificiu conştient, ba chiar benevol, într-un context în care de chiu de vai se obţine ceva, faptă mai mult sau mai puţin măreaţă.

Or cele petrecute în gura aeroportului Otopeni, în 1989, reprezintă cu totul altceva. Ba chiar avurăm atunci de-a face cu o aiureală, o nepricepere demnă de negura unor ani siniştri - şi am aici în vedere adaptabilitatea la neaşteptările realităţii -, unde victimele avură un tragic ghinion şi cam atît.


PS
Îmi menţin părerea, fără a avea pretenţia să mă ia cineva în serios, că presa comună, de largă circulaţie este un teribil instrument de infantilizare a publicului.
Îi dă ce vrea.
Totodată, vinovaţii de belele noastre sînt în altă parte - asta ţi se susură sau strigă în ureche în orice publicaţie atentă doar la tiraj. Inclusiv cu patroni mimînd bun simt şi inteligenţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu