joi, 30 decembrie 2010

Oameni II

Na, că m-am apucat în postarea precedentă să deschid terenul pentru pilde de naturel românesc, ş-am eşuat în consideraţii (poate nu tembele) despre mioritismul "perversei ca pe Tîrgu-Ocna"...

Voisem să duc discuţia pe faptul că naturelul uman, omenesc e posibil să fie departe de regulile de funcţionare pe care le vehiculează societatea, lumea bună, învăţătorul, priotul etc.
În dimineaţa asta, un cocoşat, la propriu, şi încă aproape la 90 de grade. În mînă, ziarul "Libertatea". Pentru proximă lectură
Cu ceva luni în urmă, ignoranţa îmi fusese perforată în domeniu de vederea unei pensionare ce-mi anterior părea spălată, dezgheţată, avînd la braţetă ziarul "Click".
Gazeta în chestiune fiind gazdă primitoare pentru fete cu sîni mari, escapade adulterine, dar şi predici religioase dorindu-se mai mult decît serioase (plus ridicări revoltate în apărarea credinţei strămoşeşti).
În filosofie personală completînd, "Click!" este viaţă din plin.

Pornind de la ultima idee, nu e de mirare că un nevolnic ori vreun golit de vitalitate îi caută compania...


Apropo de vîrstnici, mi s-a prăbuşit în praf şi o altă asemenea regulă a altora, cînd am aflat de caracterul belicos al unei doamne trecute ca etate, pe scara fostei mele soţii. Primul meu gînd a fost că sănătos i-ar fi acelei femei să stea în banca ei, deoarece nu ştii niciodată ce vecin te-ar putea servi cu un telefon la 112, la caz de paralizie (baba cu pricine are înclinaţie spre accidente cerebrale). "Ce dracu' i-o trebui ceartă cu palieriştii?
Am realizat apoi, încă o dată, că viaţa nu e cum credem noi... Pur şi simplu la aşa exemplare frustrarea plus frica de unele, altele duc la manifestări agresive... Cu cît acelea (decurgînd din teamă vîrstă, boli, moarte) sînt mai mari, cu atît ele sînt tratate cu atitudini compensatorii: agresivitate, declamaţii "Io-s nevasta lui cutare vestit scriitor!" (altminteri minor condeier şi oricum mort de zeci de ani)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu