marți, 28 decembrie 2010

Vorbe, vorbe...

Îl citam în postarea-mi anterioatră pe George Stanca (putea fi însă oricine, de pildă cei care tratează subiectul Crăciun, Credinţă etc. pe la televiziuni):

"Un popor întreg vă consideră adevăratele campioane. Eroine, e puţin spus! Şi vă iubeşte cu dragoste egală cu aceea pregătită acum pentru Iisus."

Poporul, sireacul, în proporţie de 95 la sută, cred că nici nu avu habar că a existat un campionat european de handbal, respectiv o echipă a României acolo.
În legătură cu dragostea de întîmpinat Isus, la români, m-am nimerit să stau ceva mai mult înspre televizor, în prima zi a Crăciunului recent dus.
Mie unuia mi s-a părut că românii nu aveau treabă cu esenţa - de care vor fi pomenit lăudatele scrieri religioase - acelei sărbători. Compatrioţii aveau în vedere existenţa unei sărbători, cînd se bucură şi nu fac nimic. Bucuria însemnînd distracţie plus mîncare und băutură.
M-am uitat şi eu un pic, pe cît mă duce simţul de observaţie cel mediocru, că simt vreo rezonanţă cu idei înalte.
N-am izbutit să le identific.
Dacă nu mă credeţi, revedeţi şi dvs. mental acele programe.

Un teatru perfect.
Nu că mi-al dori eu să stea toţi cu mintea real pironită la măreţia momentului.
Subsemnatul doar subliniază ce i se păru a observa.

Şi de aici încep eventualele observaţii la... observaţia mea:
"Da, domne, da' atîta distracţie mai are omu...! Nu vezi şi dumneata ce criză e / cum e viata asta? Lasă, domne, că nu sîntem perfecţi..."
În general, în situaţie d-astea celălalt te plimbă pe oriunde, numai la ce i-ai reperat dumneata nu.

PS
Rîndurile lui Stanca apar în tabloidul Click!.
Unde faţetele omenescului se întrepătrund admirabil: pe o pagină citeşti despre sfinte, pioşenie, rrromâni verzi, pe cealaltă despre sînii Cutăricei, eventual că "Arbitrul mi-a furat nevasta".
Nici gînd să se împungă acele relatări.

Omenescul...

Un comentariu:

  1. Ce sa zic... Nu am facut nici odata pasiune pentru acest Stanca. Ba dimpotriva, imi pare ca aduce mult cu dementa lui Vadim plina de accente obsesional compulsive.
    Nu stiu la cine prinde stilul asta declamativ.Poate tot la ticniti si frustrati ca el, care-s morti daca nu atrag atentia desertind cate un sac de elogii ieftine sau de porcareli demne de sindromul Tourette. Ma rog, asa o fi gazetaria, asa se poarta sau asa se cere ...nu stiu.Personal, mi-e dor de scrieri de calitate.

    RăspundețiȘtergere