luni, 31 ianuarie 2011

Perversitate

Adică a căuta să vezi ce e în spate. Al vorbelor, al atitudinilor.



Am arătat în postul anterior cum mi-am dat cu părerea la un articol oarecare.
http://www.ovidiublag.ro/2011/01/niculae-baticu-treisprezece-ani-de-la-trecerea-in-nefiinta/

Mi-a răspuns deţinătorul blogului, Mihai Blag după nume (Mihai V. publică aici, altminteri nu ştiu prea bine tehnic ce se întîmplă, de publici la altul în loc de la tine...).


Că cineva te tratează precum o face Blag, se practică. M-o fi simţit, după mutră, mai mototol şi eventual cu-gură-mare-şi-atît. Mi-o fisimţit slăbiciunea, proprie oricărui polemist am înţeles (Camil Petrescu o spune, în "Ptul lui Procust", parcă), de a mă face mic în faţa unui contraatac.
Asta o înţeleg, o accept.


stimate domnule ordean,
de curiozitate, v-am citit blogul. este adevarat ca nu mi-a fost usor. am citit ultimele 30 de articole ale dumneavoastra (e un domeniu pe care recunosc, nu-l stapinesc), dar am observat ca nu aveti in total (nu per articol), mai mult de 3 comentarii. de aici inteleg ca scrieti mai mult pentru dumneavoastra, ceea ce nu e rau deloc, va mai exersati stilul. sa stiti ca daca va ginditi sa compensati aceasta lipsa de interactivitate de pe propriul dumneavoastra blog fiind foarte activ aici (pentru ca observ ca ne scrieti destul de des), noi vă încurajăm și vă privim ca un prieten, care se simte singur si doreste sa comunice cu cei din jur. de aceea va spun, continuati sa ne scrieti daca va face bine. multumim ca ne cititi



Nu pricep însă de ce nu răspunde la problemele ridicate de mine.
El părea mai tare ori aşa rezultă din scris. Pare sigur pe el.
Dar evită cele ridicate în comentariul meu.

A preferat să pedaleze pe gesturi minimalizatoare. Necitit, singurătate, vă privim (de sus) ca pe un prieten şamd.


În fine.
Cum spuneam, reţinem.
(O problemă pusă clar este pe jumătate rezolvată.)


Răspunde acolo şi autorul articolului, Mihai Vasile.

Ovidiu, dacă ai plăcerea să discuţi cu acest domn te rog s-o faci pe alte postări. Mi se pare indecent să murdărim memoria lui Niculae Baticu cu astfel de comentarii făcute de un om care nu a trecut de stadiul de începător în alpinism, un om care odată stătea pe lângă nea Baticu pentru a afla cât mai multe lucruri, iar acum publică pe blogul lui multe pagini scrise cu migală de marele alpinist, cu un om care nefăcând nici măcar o dată Trei Surplombe sau varianta Fisurii Albastre îşi permite să-i judece pe cei care, în anii ’40-’50, parcurgeau în premieră aceste trasee. Neputând să intre în rândul celor care au înfăptuit istoria alpinismului românesc, acest domn a ales, invocând echidistanţa, să-şi dea cu parerea despre lucruri pe care doar le-a aflat de la unul sau de la altul sau pe care le-a citit prin diferite cărţi. Văd acum că acelaşi domn îl atacă pe alt mare alpinist român doar pentru faptul că a scris într-o revistă, cu care el are nişte probleme nerezolvate de zeci de ani, că ar trebui înfiinţat un muzeu “Niculae Baticu”. Trebuie să recunosc faptul că în această privinţă îl înţeleg. Dacă s-ar înfiinţa acest muzeu cum ar mai putea el să dea drumul, ca să umble bezmetice pe internet, paginilor scrise de Niculae Baticu?...


La acesta lucrurile sînt infinit mai clare.
După un debut în care (altminteri cu o superioritate asemănătoare cu a lui Blag), precum copilul, interzice unui cogener să aibă de-a face cu un altul, la nisipar (locul acela unde se joacă puştii), trece iute în stilul "România Pitorească".


Poate e de reţinut anatomia stilului în cauză.
Nu ai răspuns la afirmaţii, dar fugi în vorbe mari: " Mi se pare indecent să murdărim memoria lui Niculae Baticu cu astfel de comentarii făcute de un om care nu a trecut de stadiul de începător în alpinism..."
Ultima idee, cu începător în alpinism, e din aceeaşi categorie: ocolim răspunsurile, apelînd la ceva care ar trebui să-l umple de inferioritate pe acela.
Bănuiesc a fi avut ceva succes în trecut, acest pattern...

E stilul Dobrescu, care ienvitabil îşi va lărgi titulatura: Dobrescu-Vasile.



"acum publică pe blogul lui multe pagini scrise cu migală de marele alpinist..."

Se poate înţelege de aici că le trec sub numele meu, respectiv că sînt piatra de rezistenţă a nefericitului blog.
Şamd.


Apoi, nici gînd să fi interzis eu vreun muzeu Baticu, vorbele mele priveau doar mirarea în ce priveşte o statuie Emilian Cristea, nas în nas chiar cu a celui care l-a combătut infinit mai dur decît subsemnatul, adică Baticu.

Nu lipseşte ideea de frustrare a opinentului.
În neputinţă de a-i răspunde direct, calci pedala cu frustrarea, chestie la care puţini rămîn în picioare. Uii se înroşesc, alţii explodează, alţii pleacă. Unii rezistă pe baricade. Parte din ei apelează la un gest din aceeaşi gamă, "Ba pe-a mătii". Adică îi recomandă oglinda atacatorului. Puţini îl lămuresc pe acelaşi că frustrarea este proprie cam oricărei fiinţe umane, cam de cînd e lumea mare, ceilalţi tari, iar noi mici. Şi că nu e o problemă în asta.


De luat în seamă este şi voroava finală:
"În ceea ce priveste atacul la redactorii revistei îl sfătuiesc, dacă mai are bărbăţie în el, să-l îndrepte spre cei cu care a avut probleme. Atacul prin ricoşeu n-o să-i rezolve frustrările lui, cel care n-a făcut parte din nici o redacţie şi care n-a publicat nici o carte pe hârtie..."
(Eee, eu mai am un defect, maaare: bag degetul în nas, de multe ori. Cutremuraţi-vă, tării ale cerului, de aşa netrebnicie!)


E adorabilă aici chestia cu bărbăţia, din categorie cu frustrarea. Şi la asta se cade pe spate, căci Societatea are modul ei de a zăpăci masculii cu pretenţii: le sugerează, spune, reproşează că nu au destulă bărbăţie. Puţină lume cade la meditaţiuni aici că nu facem vreo întrecere de mărime (nici aceea concludentă...), după cum e necesar a fi întrebaţi şi noi dacă avem chef de criteriul cutare - poate preferăm altul...

Răzbind din aceste furci caudine, vom fi dobîndit credem dreptul de a întreba ceva: domnule redactor Mihai Vasile, dacă pe coperta revistei menţionaţi apariţie neîntreruptă de la 1972, nu ar fi bine să vă atribuiţi nu doar cele bune, dar şi ălea rele, din pomenita perioadă? Alea rele fiind derapajele condeierilor indicaţi de subsemnatul. Un Ion Preda, de pildă, om asupra căruia se mai fac cercetări dacă s-a îndepărtat cu mai mult de 100 metri (pînă la cabana de la alt. 2200 m , adică) de telecabina Buşteni-Babele. Dar care dădea sfaturi montane, care se revolta de iresponsabilitatea altora. Deşi dînsul era convins că există un marcaj turistic pe Valea SEACĂ a Caraimanului (redacţia era la fel de pricepută, nimeni nu a corijat eroarea...).



La final.
Mă uit cu jenă la textul de mai sus: "Vere, ai exagerat... Cu aşa răbufniri, cine te citeşte?"
Asta e. Ne ducem crucea, fie şi noi nebisericoşii...

Ia uite însă ce face lumea bună:
"Văd acum că acelaşi domn îl atacă pe alt mare alpinist român doar pentru faptul că a scris într-o revistă..."
"Atacul" meu nici nu a dat nume. Şi privea, cum am notat, ideea statuii Cristea la Buşteni. Un incorect de talia lui Cristea ajuns cu statuie!
Plus ideea că acesta din urmă parcă nu a excelat în căţărare liberă...
Nici nu reproş că a scris acolo, căci e bine c-o face.


PS
Vorbeşte acolo şi un domn Ovidiu Baraian.

Înţeleg că e cabanier la Cheile Turzii.

Omul n-are treabă (nici cu virgulele, între altele!), nu verifică nimic, ia de-a gata. Că aşa zic amicii, că Am mai văzut io d-ăştia...,

Sunt o seama de oameni care nu au facut nici 10 pasi pe creasta Fagarasului dar se dau a fii mari alpinisti. De aici si aceste comentarii desuete, blestema comunismul, dar nu inteleg nici capitalismul. Ei nu inteleg ca un Baticu, un Emilian Cristea, un Octavian Bratila, au facut multe pentru muntii tarii si pentru alpinismul romanesc. Pe langa frumoasele trasee alpine pitonate de ei, au scris si monografii documentate pe teren nu in birouri. Draga Mihai nu trebuie bagati in seama. Habar nu au ca dupa hartile publicate de Nae Popescu in ” Romania Pitoreasca” si in “Muntii Nostrii cam 2 generatii de iubitori ai naturii,au batut potecile muntilor. Iti spun ignora-i.

Ha.
Nu înţegi ceva ori nu-ţi convine, spui că tipul din faţă e desuet. Că nu înţelege capitalismul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu