luni, 24 ianuarie 2011

Rusia

Sînt om.
Deci îmi dau cu părerea la orice.
Păzea!...

Atentat într-un aeroport moscovit.


Istoria are deseori talentul de a şi lua cu toptanul cuiva, nu doar de a-i da. După 1918, Rusia era pe aripile unui tip de entuziasm aparte, care o făcea aproape de neoprit în faţa unui rest al Lumii pe care voia să-l cucerească. Acum, cu bateriile acelei inflamări epuizate, Moscova are de-a face cu un adversar foarte apropiat, am senzaţia, bolşevismului: inşi care nu au ce pierde, inşi fără Dumnezeu.
Şi probabil Medvedev şi ai săi au sentimentul occidentalilor la 1930, că nu se pot opune ideilor şi infiltrării noi ideologii.
Zic şi eu.

...Am senzaţia - or fi spus-o deja sute înaintea mea, inclusiv vreun P.P. Negulescu în "Destinul omenirii" - că Rusia şi-a acoperit vreme de secole o slăbiciune structural prin expansiune, idei măreţe asemeni comunismului ori pravoslavismului. E foarte posibil să le fi sosit un mic ceas de cumpănă. De socoteală. "Alcoolul" substitutivelor pomenite mai sus e posibil să se fi epuizat... Trec peste faptul că Rusia are handicapul unei mari părţi a populaţiei convinse încă de o mare valoare personală, cînd în realitate...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu