luni, 10 ianuarie 2011

Spunea cîndva Niculae Baticu...

"Mircea, ia lucrurile cum sînt..."
Trec peste faptul că nea Nae deseori nu făcea precum predica foarte tinărului său emul.
Dar, în timp, izbutesc să mă apropii de aşa optică... Nu ştiu căît e aici resemnare, reducere de vlagă, şi cît plăcerea lui a descoperi (care, rpecizez, nue ste o stare permanentă...) dincolo de aparenţe.


Un confrate de munte şi de condei scrie undeva:
"N-o să înţeleg niciodată de ce nu poate exista linişte în acest club naţional de alpinism, de ce unii dintre membrii lui, în special cei din conducere, nu se bucură de frumuseţea muntelui şi continuă să se certe la nesfârşit."


La care îmi permit să opinez:

Dă bine, socialmente vorbind, să te declari în dezacord ori "să nu poţi să înţelegi" o situaţie umană oarecare.
Una la mînă că te scoţi din categoria celor aiurea şi de neacceptat. Doi, nu faci efortul deloc comod de a înţelege ce se pricepe în situaţia cu pricina. Spun "deloc comod" deoarece educaţia noastră a mers pe principiul de Sfîrşitul lumii, privitor la alte situaţii, atitudini decît cele dorite de educator (îndeobşte părinţii).

Dacă la Clubul Alpin Român se petrece ce se petrece, există toate justificările din lume. Aritmetica umană a celor adunaţi aici - legată întrucîtva de ceea ce se petrece în ţară, respectiv cum văd lcururile cei neafiliaţi la asociaţie - dă rezultatul pe care îl vedem.

Mie mai instructiv mi se pare să înţelegem de ce se întîmplă cutare lucruri. Cum e cu orgoliul, cum e cu tot felul de porniri inconştiente la (mai) toţi dintre noi.

Părerea mea!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu