vineri, 21 ianuarie 2011

Vise, again

Azi noapte.

Joc un fel de remy. Nu mă descurc deloc acolo, nu pot crea nimic solid, nici măcar în minte.
Alţii din preajmă, chibiţi (discreţi) mai pricepuţi la jocul cu pricina, remarcă şi ei că nu pot forma nimic serios pe placă, deşi am cel puţin două piese d-alea mari, d-ăia care zîmbesc a la fontul Wingdings.

Într-un fel mă bucur, după o foarte lungă perioadă în care, deşi am vrut, nu am mirosit mare lucru în visele mele (de aici mare invidie pe o Marie Cardinal ori Vasile Dem Zamfirescu, ce şi le purecau mai cu folos pe ale lor, în cabinetul psihanalistului)

Eu încerc să tratez visele în cheie psihanalitică. Ce mesaj vor fi avînd ele, de netransmis pe cale conştientă... Aici, mai sus, mesajul nu e a bună, acea imposibilitate de coagulare, în ciuda acelor Jolly.
Este însă un prim pas util.
Există lucruri dureroase, inacceptabile pe care le ştii, iar altele şi mai neconvenabile, pe care le refulezi.
Prima categorie doare cînd saltă întîia oară pe Scenă, la apariţia în ochii minţii, dar se drege. O accepţi ori te modifici interior (ultima chestie se face aproape automat, chit că durează ceva).

Un horoscop al faimoasei Urania îmi spunea nişte chestii al naibii de dureroase, prin noiembrie, că mă aşteaptă. Schimbări interioare dureroase şi neevitat.
Eu cred în mică măsură aşa zise, dar aici s-au potrivit cu ceea ce simţeam a fi necesar. Îmi identificau lucrurile groaznice, insuportabile gata să iasă Afară, la lumină.
Bineînţeles, e mult de tras de la ieşirea lor spre gura Peşterii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu