joi, 10 februarie 2011

Adevăăărruuulll! Nu ziarul.

Multă lume vorbeşte de adevăr.
Alţii de echilibru, înţelepciune...


Citesc pe un site mărturii despre mineriada din iunie 1990.
Nu spun că nu fu un lucru urît.
Însă, mai ales după 20 de ani (dar nu-mi fac iluzii...), aş trata lucrurile mai obiectiv, aş lua în seamă contextul, m-aş pune în locul celuilalt şi - la o adică - aş lua şi acum în serios vorba că "Fiecare pas al Istoriei costă rîuri de sînge".



Mica problemă este că, mai ales peste n ani, dacă nu îmbraci lucrurile tabloidistic, unilateral, excesiv dramatic, nu te citeşte nimeni.
Îl va durea în cot pe cel de la un 2050 ori 2100 de adevărul lui iunie oarecare... Îi vei capta măcar niţel atenţia doar dacă prezinţi lucrurile cît să-l scoţi din prezentul acelei clipe viitoare, respectiv din angoasa acelui moment.


Dacă îi prezinţi obiectiv, temperat lucrurile de cîndva, rişti să ţi-l faci duşman. Căci e posibil să-şi spună, inconştient: "Uite-ai dreacului, atunci se descurcau, stăpîneau resorturile a ce se întîmplă - în vreme ce io, acum, cu balamucul ăsta pe cap, nu mă descurc, 'tu-i ceara măsii!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu