joi, 17 februarie 2011

Coposu

I

Recunosc păcatul de moarte de a avea cu bietul om... Cu Corneliu Coposu.
Da, eu, o gînganie, care nu a făcut nimic în viaţă, cu atît mai puţin puşcărie precum Coposu.

Ştiu că mi se trage din propria istorie (ca un făcut - dar cu legătură geografică şi atît - am locuit vizavi de casa de pe strada Mămulari, cu precizarea că familia mi s-a mutat de acolo cu doi ani înainte de a reveni Coposu acolo...).
Însă ideea e clară.
Nu vreau să cad extaziat în faţa cuiva ce altminteri e om şi el, nicidecum un zeu.

În România Literară din 11 februarie 2011, Alex Stefănescu este revoltat de o postare pe blogul revistei "Cultura" - aparţinînd lui Dan Ungureanu (http://revistacultura.ro/blog/2010/09/corneliu-coposu/ )

Nu spun că sînt de acord cu ce scrie ultimul. Dar de ce nici măcar lumea bună nu evită atacul la persoană, de ce nu ia frumuşel citat din respectivul şi să răspundă, să-şi dea cu părerea punctual?
Probabil pentru că toţi avem doar o poghiţă de civilitate, mai mult sau mai puţin strălucitoare, deasupra unor instincte cam la fel la toată lumea.


II

Legat de Coposu, poate aş căuta de ce are nevoie o tabără importantă, ba chiar un popor de mituri, de eroi?
Aşa funcţionează popoarele?
(Hotărît lucru, ar trebui să mă cultiv un pic mai mult pe acest subiect...).

Poate ar trebui să mă uit şi ce în ce condiţii a luat naştere mitul Coposu. Inclusiv după sinusoida furiei populare (şi implicit electorale) împotriva sa din 1990, după care i-a căzut la picioare tabăra zis democrată, pentru ca după 1995 să îl proslăvească toţi...



III

Îmi dau şi eu cu părerea că nu poţi sta între oameni, şi mai ales conduce oameni, o societate dacă eşti sfînt. Adică nemaipomenit de moral. Asta înseamnă rigiditate, cu tot ce urmează ei.
Te murdăreşti inevitabil de real, de fapte, în mijlocul oamenilor şi al diurnului.


Al. Ştefănescu mai dă nişte vorbe mari despre necedarea lui Coposu prin puşcării.
Aici aş îndrăzni să opinez că oamenii au uneori o anumită glandă, care face posesorul să se simtă teribil de bine. Inclusiv cu preţul privaţiunilor ori al durerii.
Coposu face parte din categoria celor care, străduindu-se să pară, să fie foarte morali - păi se şi simt grozav.
Asta pentru că astfel ai senzaţia lui a fi nemaipomenit, care deseori conferă echilibru bărcuţei noastre prin viaţă.
Sînt mai special decît alţii.

Pentru chestia asta, trebuie să ai şi matertial interior, constînd din fizic propriu-zis probabil, plus chingile educaţiei.
Unii îl au, alţii ba.

Materialul interior, între altele, serveşte şi la poprirea sentimentelor contrare celor măreţe.
A fricii, a dorinţei de colaborare cu duşmanul, doar doarom scăpa de durere şi teama pe care atari atitudini le generează automat.
Coposu a posedat material cît să poată ţine închise, departe de conştiinţa sa, asemenea idei - deloc în ton cu exteriorul cel măreţ şi de neîngenuncheat.
Teama lui de moarte, respectiv de lucruri greu suportabile din interior se trădează însă. De pildă prin numărul de ţigări fumate. Care, se pare, i-au şi fost fatale.
A ţinut teama de moarte (acumulată ori aflată în faţă deseori) prin drogul numit tutun.

Zic şi eu...


PS 1
Mai vechile mele mirări legate de Coposu aveau în vedere că, după 1990, a îmbrăţişat un curent politic tare demodat şi, implicit neviabil. Totodată, el a girat o construcţie politică avînd (după 1996) rezultate proaste, iar finalmente un deces răsunător - cum nu ştiu să mai fi existat după 1989.

Închei cu o observaţie.
Pomenitul Dan Ungureanu este inclusiv nedrept de gură, însă oare, fără gestul său oarecum extrem, unii din tabăra opusă ar face măcar un pas spre Mijloc?
"Ok, poate ca nu e Corneliu Coposu virtuos, merituos pentru a fi canonizat dar nici sa ii pui in carca toate pacatele PNT, chiar si sub forma unei simple asocieri, nu e un kosher..."
În fine, răzbate şi ideea că ale Coposu posedă o contribuţie la păcatele PNTCD...


PS 2
Cineva (între mulţi alţii), undeva, vorbeşte de integritatea morală a lui Corneliu Coposu.
Aş întreba totuşi aici care sînt roadele cît de cît concrete ale acelei staturi morale. Presupuînd că eu sînt un tînăr în căutare de modele, ce aş lua din integritatea lui Coposu pentru a răzbate mai luminos prin viaţă?
Cred că mi-ar servi aşa construcţie doar dacă eu vreau să-mi construiesc o imagine de individ special, mai cu moţ decît alţii..

Dacă mi-aş dori să merg prin viaţă ceva mai înţelept, mai degrabă m-aş îndrepta spre un Mugur Isărescu, un Daniel Dăianu - ceva din categoria asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu