sâmbătă, 5 februarie 2011

Despre Spiru Haret şi nu numai

Întîmplător am de a face în ultima vreme cu ziarul "Opinia naţională", al universităţii (particulare) pe care o urmez.
Are, ziarul, un IQ redus, plus o privire întoarsă spre trecut (între calităţi, munca imensă depusă de director). Cînd lui Spiritus rector al Universităţii îi va fi fost mai bine ca azi - ceea ce poate fi de înţeles.

În consecinţă, materialele "Opiniei..." sînt greu de citit, asta dacă stă cineva să le urmărească de la cap la coadă.
Nu e doar... opinia mea, ci şi a studenţilor: nu i-am văzut să se înghesuie la a lectura revista.


Tocmai de aceea, am descoperit recent în "Opinia Naţională" două porţiuni interesante, ambele legate de Spiru Haret, de activitatea, respectiv viaţa personală a acestuia.

/.../


(Numărul 519 din 31 Ianuarie 2011 - nu dau linkul, pentru că se va schimba curînd
Linkul general este: http://www.opinianationala.ro/arhiva.php )

Majoritatea textelor din această publicaţie (şi nu numai) găvăresc, sporovăiesc mult şi zic puţin. Dacă dai la o parte lucrurile sforăitoare, te alegi cu puţin.
Articolul despre Spiru Haret de care vă vorbeam are destul partizanat (nu vei găsi ceva negativ despre personaj!...), însă, în acelaşi timp, conţine multe fapte, iar numeroasele citate par oneste.

Recunosc că mi-a fost şi un prilej să-mi lărgesc părerea despre S. Haret, după ce, anterior, susţinătorii acestuia din universitatea ce-i poartă numele îmi tăiaseră, prin prestaţia lor prăfuită şi interesată, dorul să îmi apropii cunoaşterea despre acest om.


II

Există tot acolo cîteva rînduri aparţinînd soţiei lui Sp. Haret, şi anume Ana.
Este cea care, la un an după dispariţia soţului (1912), l-a înfiat pe Mihai Gold, nume important în mersul pe munte la noi.



"L-am cunoscut cînd a fost trimis de Ministerul Domeniilor să ridice planul unei moşii în apropiere de Buzău. A tras în gazdă la un vecin, care, neavînd cele de trebuinţă pentru primirea unui oaspete atît de simandicos, a făcut apel la noi. I-am dat de toate (deşi aveam o gospodărie ca în vremurile feudale).
Eu eram pe vremea aceea tare zburdalnică. Circulam din zori pînă în seară. Haret m-a văzut jucîndu-mă cu mingea. Tinereţea şi zburdalnicia mea l-au atras. Peste cîteva luni m-a cerut în căsătorie. Cum vezi, un adevarat coup de foudre ( Deşi mult mai în vîrstă decît mine, Haret era foarte copilăros. Dupa ce ne-am căsătorit, multe rude şi prietene de ale mele se minunau că un om atît de serios în treburile publice poate face năzbîtiile pe care le făcea el. De altfel cînd era copil, se mutau vecinii din mahala, atît era de zurbagiu. Mi-aduc aminte că venisem odată de la operă. Vazusem Faust. Şi întors acasă, în halat şi în papuci, s-a apucat să joace balet cu atîta convingere încît un papuc i-a zburat drept în fundul sobei. Făcea fel de fel de ghiduşii. Îi placea nespus şi cunoştea toate rolurile din opere. Le intona fără greşeală. (Prietenii cei mai buni au fost Petrică Orleanu, ing. Mihail Râmniceanu şi Hârjeu. Nu puteai să nu iubeşti pe un om blînd ca el. Se purta atît de bine cu ţăranii încît aveau impresia că moşia lui le aparţinea. Cu servitorii se purta prieteneşte. (Pe cît era de vesel şi de mulţumit în casă, pe atît de mult îl amărea politica. Munca şi necazurile l-au răzbit însă. Lucra uneori noaptea pînă la 3:00-4:00 şi se deştepta devreme. Situaţia lui în partid era dintre cele mai bune. Au vrut să îi ofere şefia cînd s-a îmbolnăvit D.A. Sturdza".

(Din interviul acordat de Ana Haret lui Radu A. Sterescu, aparut in Universul literar din 14 ianuarie 1939.)



Bineînţeles afirmaţiile Anei Sp. Haret - ca informaţie - trebuie tratate cu o rezervă oarecare, ea nepărînd să se zbată prea tare în direcţia obiectivităţii.
Uman vorbind şi fără să caut neapărat cancanul (Caragiale tratează mult mai caustic situaţiile de acest gen în schiţa Rrromânii verzi...),aş observa aici că, peste ani, Ana a avut nevoie şi ea de cineva în preajmă mult mai tînăr...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu