sâmbătă, 5 februarie 2011

Pizanti. Alexandru Pizanti, montaniard

Voiam să mă apuc (ce mult e - la cei ca mine - de la voi la a face...) să scriu despre oameni pe care i-am avut în apropiere, în drumurile-mi pe munte.

(Inevitabila paranteză.
După un prim puseu, mi-am zis că pe cine va interesa de aceste furnici montane, dar am realizat că peste zeci de ani e posibil să atragă atenţia cuiva... Diferenţa dintre un purice viu şi un Napoleon care rupe acum pereţii este că-i posibil ca doar despre unii să se scrie...)


Nu că e cel mai atipic (şi deci interesant literar, psihologic), ci şi pentru că Alexandru Pizanti a fost primul meu îndrumător pe munte. Bineînţeles că poziţia în cauză nu-i echivalentă cu se pune îndeobşte ca echivalent: stimă veşnică, sfaturi pentru n generaţii etc.
Sandu fu cu hibe destule, dar primul. Şi alături, împreună cu mine în nişte ture mai mult decît de suflet.


E, de bine ce coceam eua stea în minte, păi - scotocind după altele - am dat de nişte vorbe ale amicului Vlad Petruşca despre el. Nu ştiam, ce-i drept, că avu aşa afecţiune pentru ciudatul confrate bucureştean...


Mi-an amintit intr-o noapte de insomnie de amaratul de Nicu Vizanti,DUMNEZEU sa-l ierte!,despre care ziceai tu ca s-ar fi prapadit pe Malin,la saritoarea mare de dupa poiana Malinului.Nici nu stiu daca i-a pus cineva o cruce acolo sau in alta parte,dar in anii 70'si chiar 8o'bietul om facea parte din peisajul Bucegilor si Pietrei Craiului si nu era chiar atat de tzicnit pe cat parea...Mi-a descretzit si mi-a inseninat fruntea multe seri si zile prin coclaurii pe unde il intalneam,intotdeauna respectuos,lipsit de agresivitate si incantat de aventurile pe care le avea pe munte si de muntii insisi!Nici nu stiu exact in ce imprejurari s-a prapadit,cu cine era etc....(Era nelipsit de la concertele de la sala Radio si,"echipat"cu aceeasi camasa cadrilata de diftina cu care mergea ani si ani pe munte, dar si cu bocancii aferenti,facea gaura in jurul lui si cel putin 3-4 locuri pe ambele parti,dar si pe randurile celelalte... erau neocupate de melomanii doborati de "miresme").

Nu am corectat în text numele (se poate întîmpla să-ţi placă cineva şi să nu-i reţii numele, viaţa bate manualele şi morala...), nici detaliile.

Un alt mesaj, ulterior:


In primul rand te rog sa ma ierti ca am uitat numele bietului Sandu Pizanti.Cu cel de familie am avut intotdeauna probleme,desi a fost o vreme cand am stiut exact cum il cheama.Statul asta in America mi-a produs un soi de intoarcere in timp(mentala). Felul in care mi-am amintit de amaratul de Sandu Pizanti,de numele lui,apartzine unei perioade de prin anii 70',cand nu il cunosteam bine decat din diversele intalniri,comice si aleatorii,prin diverse vagauni sau pustietati.
Cea mai"tare"a fost in 79'cand aveam cortul in saua Tamaselului si seara tarziu,pe la 10"trecute"aud un fel de'boncaneala'de lemn lovit de pietre si de alte lemne,dar continua si oarecum regulata...In cateva minute,boncaneala s-a accentuat si din intuneric a aparut Pizanti,cu un ciomag de 2m in mana,zicand ca'bubue' cu el in toate alea ca sa sperie eventualul animal de prada care ar fi sa il atace.In ambele colturi ale gurii ii atarnau bale,de sete si de incordare probabil.Vorbea fara incetare si ochii i se rostogoleau in cap ca la nebuni. Venea dinspre M. Grohotis pe poteca si zicea ca fusese in cautarea braului de mijloc,ramura de jos...I-am dat sa bea apa pe saturate si i-am dat sa si manance ceva. Daca nu l-as fi cunoscut din vedere,ar fi trebuit sa ma cam sperii de el,caci stii ca avea un aspect mai particular si o tzinuta mai"spartana". I-am dat cateva indicatii legate de ce stiam si eu despre acele locuri,oricum in cu totul alta parte decat in zona sudica.... Apoi,s-a topit in noapte si boncaitu' prin pietre si copaci s-a mai auzit destul de mult(vroia sa ajunga la Spirla,sau la Cabana,dar s-a ratacit prin padure si a stat intr-un hatzis pana dimineata,noroc ca era hidratat si cat de cat mancat,iar noaptea aceea a fost divina,calda si senina). Ne-am mai reintalnit adesea dupa asta si isi amintea cum l-am omenit in acea noapte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu