miercuri, 2 februarie 2011

Şerpuirile vieţii. Locurile neaşteptate pe unde te duce.

Vorbeam recent de meandrele vieţii cuiva. Julie Lennon. În anii războiului, în acest caz, cînd neputinţa de a sta fără o împingeau cînd la un bărbat, cînd la altul, bineînţeles fără să scape de nesiguranţă.

Viaţa ei nu e ca în filme, cu atît mai puţin ca în experienţa naostră, deseori bazată şi pe un Cod îngust de situaţii, în afara căruia Aiasta nu poate fi!....


Îmi povestea o prietenă că tratează o vîrstnică. Bolnavă, foarte greu deplasabilă. În cazul acestei nefericite (cine scapă de stadiu, pînă la moarte?), toaleta inclusiv intimă era, este făcută de fiul acesteia.
Aici spune că Nu se poate!, că E aiurea! nu doar ce ştim noi de prin societatea profană, dar şi Situaţia Oedip. A lui Freud.
De fapt, dacă stau să mă gîndesc, omul acela, fiul e mai normal ca noi!


Bineînţeles că nu poţi admite în societate, ca Paznic al ei, interes pentru părinte pe cît ne-am dori (de vreţi să aflaţi cam care-s astea, a se aşeza pe o anume canapea, fie şi de unul singur). Dar măcar teoretic, şi doar unele dintre trestiile pomenitei Societăţi, putem admite că există sentimentul de a-ţi ajuta fie şi astfel părintele există.
Aparent paradoxal, gestul este provocat inclusiv de duioşie, de a-i întoarce aceluia grija şi mîngîierile de altădată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu