joi, 10 martie 2011

Cercul nostru strîmt...

Citeam recent o impresie despre bloguri, parcă a lui Dorin Tudoran.
Spunea ceva de genul "Scriem mult, şi nu ne citeşte nimeni".
Într-un fel e de înţeles.
Inconştientul nostru are alte reguli - iar mica farsă (dpdv raţional, ori al rezultatelor, al vizitelor altora pe blogul nostru) îi prinde bine.
Interiorul nostru şi-a confecţionat un spaţiu unde noi înşine ne părem valoroşi.


Nici cu mai contează că afară, în lumea largă, treburile stau altfel - lumea nu a auzit de noi, iar cînd află cumva, uită curînd.
E şi normal, cea mai importanţă fiinţă Lumii este - previzibil - aia proprie.


Am acceptat acest risc (sau realitate?) şi pentru blogul de aici.


Am văzut că şi alţii procedează însă asemenea mie, iar asta se petrece nu neapărat pe vreun blog.
Unii, de pildă, îşi iau asumă cheltuielile unui săptămînal, în care îşi publică opiniile, discursurile, articolaşe curente - al naibii de insipide. E cazul unei universităţi particulare (or fi mai multe...), de a cărei publicaţie nici proprii studenţi nu se ating. Iar iniţiaţii, fie şi cadre didactice acolo, cunosc bine lipsurile revistei (altminteri format şi hîrtie de ziar).


Stilul este pe măsura lui Spiritus rector, octogenar şi întîmplător bine plasat socialmente înainte de 1989. Motiv pentru care domnia sa caută să reînvie atmosfera, stilul acelor ani.
Citeam de pildă de curînd despre relaţiile militare din România Socialistă şi China aşişderea, la 1985 - în clasicul stil al organului PCR, "Scînteia".
Alţii iau apărarea compromisurilor din Cei 45 de Ani.

Iar deasupra, Stilul.
Pe măsura Epocii.


Dar nu neapărat pentru dat cu barda am născut postul ăsta.
Arătam doar că fabricarea unui cocoon în care să ne simţim bine, inclusiv de neadecvarea cu exteriorul (sau poate tocmai de aceea!) este o chestie absolut de înţeles.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu