marți, 22 martie 2011

Orgasmul Oanei

Ies de la metrou.
Nu prea am bani de un ziar, ca un sărăntoc ce mă aflu, aşa că nu pot rata unul aruncat într-un coş de gunoi din preajma scărilor rulante.
Click!.
Titlu pe prima pagină: "Pepe nu mă aducea la orgasm în pat".


Ca să funcţioneze Ea mai bine, Societatea vîntură pe la ochii şi urechile bărbaţilor ideea că ei sînt sexul tare.
Drept dovadă că nu e aşa, urmaşii lui Adam iau de bună treaba asta, pentru că le pică bine.
De fapt, orice momeală prinde bine, fie că e vorba de acelea care scot peştele din apă, fie că duc de nas măgarul, după cîte un morcov, pe distanţe de kilometri.


Nu sîntem tari deloc.
Căci cel puţin 90% dintre noi se simt în mare disconfort la auzul unei aşa acuze, cum că partenera noastră nu ajunge la orgasm.
Bineînţeles că în cazul de faţă e vorba de Pepe şi de Zăvoranca, dar e de presupus că mai fiecare dintre cititori se supune instantaneu unui examen: "Io, oare...?" - cu dna. Z. ori cu alta.


Dincolo de poveştile spuse la o bere, domnii sînt destul de nesiguri pe sine, în ale sexualităţii.
Iar aceasta pentru că iau în serios stacheta pusă intenţionat lor, de Societate, îndeobşte prin intermediul doamnelor, dar şi al diferitelor guri rele.
Standardul priveşte atît calitatea, cît şi calitatea.
Puţină lume masculină răspunde aici: "Daaaa? Dar poate eu nu am chef de aşa ţintă! Şi poate în general ţin să mi-o stabilesc singur, ăn funcşie de cît mă simt eu bine, şi nu voi!"


Un bărbat cît de cît cu capul pe umeri poate juca, în faţa unei aşa acuze, un teatru simplu:
"Scumpa mea, da' de cînd este orgazmu' tău ţinta vieţii mele? Poate că eu îmi doresc altceva, de pildă - şi scuzat să fiu aici de expresia mitocănească - doar să mă slobozesc în tine, dacă se poate după 10 minute de intimitate pătrunsă, după care să mă întorc către perete şi să mă aştern la nişte sforăituri de om satisfăcut.
Căci dacă matale, ca femeie, pui problema în felul Zăvorancei, mă consider dezlegat de orice grijă faţă de parteneră.
Vrei neam-prost, voila neam-prost!
Trec peste faptul că la bani mărunţi orgasmul tău, fă, nu e doar treaba mea, ci şi a ta. Inclusiv prin as accepta că poate să nu-ţi pice cu una cu doua - chiar dacă în telenovele diverşi vor să te convingă de contrariu".



Aici îmi fuge minte ala un pasaj din "Cel mai iubit dintre pămînteni", acela cu dama trasă ca pe aţă după adulter, în taman noaptea de Anul nou. Prinsă cu mîţa în sac, ea replică: "Impotentule!". N-avea nici o treabă una cu alta, dar i se transmisese ei genetic c-aşa se scapă de o acuză a vreunui partener, foarte temător de felu-i de gura lumii, la vestea unei aşa vorbe în contul său...



PS

O idee peste care aceeaşi Societate nu e proastă să se bage (asta presupunînd că nu a sădit-o chiar Ea) este aceea că tinerii sînt dezinvolţi, optimişti şamd.
Procedează însă astfel, ea Societatea, pentru a nu şi-i pierde pe aceia de clienţi la jug, în perioada următoare.
Altminteri, tinerii simt cam cum vin lcururile pe lumea asta, motiv pentru care ba se izolează (căştile cu muzică în urechile mai tuturor junilor în categoria aceasta intră), ori îi trag pe compensaţii.

Un băiat la vreo 17 ani remarca azi în metrou, pe un ton previzibil, că maturii stau nezîmbitori, cînd nu de-a dreptul încruntaţi.
I-am explicat că peste 20 de ani la fel va fi la fel, după cum maturii, vîrstnicii de azi perorau exact asemenea lui, cu ceva decenii în urmă.

Marea artă este, probabil, să rămîi cît de cît zîmbitor şi după ce cunoşti Viaţa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu