joi, 3 martie 2011

Pareri Vintila Horia, 2002

http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=107%3Amarilena-rotaru-in-dialog-cu-vintil-horia&Itemid=54


Poetul, ajuns în Occident în vremurile tulburi ale anilor 40, i-a acordat peste decenii Marilenei Rotaru de la TVR un interviu.


Spune acolo, către final:


"Mi-am pus foarte multe întrebări, dar niciodată nu m-am îndoit că există cineva deasupra mea, care mă vede şi chiar mă controlează. Am găsit, într-una din conferinţele de pe la douăzeci şi cinci de ani ale lui Heidegger, un lucru care m-a confirmat şi m-a liniştit pentru totdeauna. El spune că există două teologii: o teologie a teologilor care au scris sute de mii de volume, deci o teologie universitară compusă din biblioteci întregi ce dovedesc existenţa lui Dumnezeu şi, paralel, o teologie a lui Cristos pe cruce, care n-are nevoie de nici un tratat de teologie. Eu cred în teologia lui Isus pe cruce. Dacă tu crezi că Isus a suferit şi a murit pe cruce şi a înviat a treia zi, nu ai nevoie de mai mult. Iată un fel cotidian de a anihila condiţia de exilat."



Ce chestie! Care e să creadă, ia în serios (astronomic ca dimensiune, aş adăuga) orice îi susţine înclinaţia religioasă.
Care nu crede... Eu, de pildă, privesc ca pe o curiozitate această fascinaţie pentru nimic. Pe mine mă lasă rece ideea că Iisus a făcut aia sau aia.


Sper să nu par aici că ţin să iau la refec pe cineva, în caz de faţă pe apreciatul literat Vintilă Horia.
Cei ca ei mi se vădesc însă ca posedînd două situaţii interioare: pe de o parte vor fi cunoscut complexitatea lumii acesteia. Cu n religii. Fiecare convinsă, ea şi adepţii, că reprezintă adevărata credinţă, Adevărul.
În aceeaşi calitate de intelectuali, cei precum V. Horia au probabil idee de îndoiala carteziană. Că-i sănătos să fii prudent în afirmaţii.


... În schimb, asemenea oameni nutresc o siguranţă maximă legată de nişte lucruri cam greu de probat. Că Isus a înviat a treia zi şi a fost văzut ridicîndu-se la cer... Nu o spun cu dispreţ, ori posedînd corniţe deasupra capului - doar privesc.


De aici deduc faptul că unii au nevoie de certitudini, mai mult decît necesară probabil mersului lor prin această lume.


Nu spun că neapărat am eu dreptate aici.
La o adică, Vintilă Horia va fi aflat - ca unul plecat dintre noi - cum stau lucrurile în această (încă nelămurită pe pămînt) dilemă.
Eu mai am de aşteptat ceva timp.



PS

Mai spune V. Horia:

- Se poate vorbi de vreo nuanţă de libertate în afara credinţei?
- Nu există libertate în afara credinţei. Se vorbeşte astăzi despre drepturile omului şi oamenii politici încearcă să se realizeze în afara credinţei. Este imposibil. Dacă nu crezi în Dumnezeu nu poţi să crezi nici în om. Drepturile omului fără obligaţiile omului faţă de Dumnezeu nu reprezintă nimic. Sunt cuvinte goale.


Mie unuia mi se pare o glumă să afirmi asta fără să întrebi vreunul din afara credinţei dacă e liber sau ba (sînt convins că vor afirma o libertate cu nimic inferioară celei a credinciosului!). Mai rău aici îmi pare ideea subînţeleasă, "Ştim noi mai bine cine e liber şi cine nu!..."
Plus că: poate nu vreau să cred în om. Poate nu e o vorbă goală, dar în tot cazul nu are de ce să fie obligatorie. Esenţial este să nu afectăm mai mult decît e cazul pe cel de alături. Nu trebuie să cred în el, să citesc ori să întocmesc eseuri despre om cu O mare.

În ce priveşte legătura drepturile omului - Dumnezeu, mă ia finalmente un surîs... Au fost instituţii tare legate de Dumnezeu. Inchiziţia fu una. Şi nu au ieşit chiar de pus în vitrină lucrurile...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu