luni, 25 iulie 2011

[MUNTE] Familiarizare cu refugiul din Urzica superioară


  http://www.carpati.org/jurnal/incursiune_in_costila/2428/

Legendă:

Mugurel ne duce sa ne arate o capodopera made in Cooperativa Munca in Zadar; are si Mircea Ordean pe site un articol despre aceasta cusca Faraday.   


Mă gîndesc la refugiul cu pricina.
Viaţa are nişte reguli interesante şi tot atît de neaşteptate. Cînd stai mai mult timp cu un Ceva în preajmă, îţi devine familiar. Devine parte din universul tău.
La drăcia de tablă din Urzica superioară, eu barim simt că-mi devine familiară şi dragă. Ca unul care nu controlează procesul psihic cu pricina, nu m-aş ambala foarte că acel lucru se petrece.
Începe să-mi devină interesant.
I-aş duce lipsa dacă nu ar mai fi pe acolo...

Credeţi că fu altfel cu Monumentul Eroilor de pe Caraiman?
Să fiu eu sănătos cîţi le-o fi căzut ca sarea în ochi, cîtor le-o fi stricat poezia unei Şei a Caraimanului ca şi virgină...

Povestea se poate extinde la Cheile Tătarului de pildă, tăvălite în naturaleţea lor iniţial de linia Decauville (tren forestier) - asupra căreia tratează Nestor Urechia...



" Aud pe tata murmurînd:
- Ce păcat! Ce păcat!
- De ce plîngi, papa?
- Voi nu ştiţi ce frumoasă, în sălbăticia ei, era Cheia Tătarului. Acum e devastată, din pricina exploatării pădurii. Linia asta Decauville grozav de urîtă este...
Dar unchiul Dinu, om practic:
- Civilizaţia, frăţioare..
- M-aş lipsi de astfel de civilizaţie pe aci...
- Aşa? Te rog să ne mărturiseşti, domnule profesor, cît eşti de mulţumit cînd îţi aşterni notele şi memoriile ştiinţifice pe hîrtie din fabrica Buşteni.
Tata nu replică. Discuţia prezintă mult pro şi contra. "
(Nestor Urechia, Vraja Bucegilor, "Excursie la Peştera")


Revin :


... apoi de lacul de acumulare...



Cîţi or fi plîns (ghinionul lor dacă nu au scris pe tema asta!) la apariţia Refugiului de tablă Coştila, cum i se spunea în epocă.

Şamd.
Revenind.
Dacă ideea mea are ceva tangenţe cu realitatea, să te ţii flori şi şampanie ce vom aduce ălora de au clădit refugiul! Să vezi poezii la adresa celor care au adus scîndurile din Brîul -1!


PS 1.

Un confrate mai tînăr mă informa despre faima de arogant pe care o am la o parte a lumii turistice. Ai dracului, nimic nu poţi să ascunzi!
Da, aşa e. Timiditatea şi neputinţa de a mă apropia de oameni o compensez prin exuberanţa unor texte precum cel de aici.

PS 2
Un vechi amic, prezent în grupul pozat mai sus, vorbea - în profilul său de pe carpati.org:
"Sunt o persoana dinamica si perseverenta. Imi plac lucrurile bine facute si ma ghidez dupa acest principiu in activitatile in care ma implic."
După ce m-am înverzit crunt de invidie, ca unul neursit cu aşa ceva, am realizat că fără un tip neperseverent şi incapabil de lucruri bine făcute în urbe poza reprodusă iniţial (şi comentariul...) nu ar fi fost posibile.
Dar tot eu dau înapoi... E nevoie de ambele firi, pe lumea asta. Chit că bestia de Istorie aminteşte mai lesne de complet nesociabili precum Beethoven sau Kant, şi mai puţin de comme-il-le-faut-ii epocii lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu