luni, 25 iulie 2011

[MUNTE] Pentru ca să rămîie. Să nu să uită. Să trăim ochei pă lumea ailaltă

Nea Baticu initial, apoi Vlad Petrusca


(Extras din Alpinet.org)


Desi sint tentat sa fac o incursiune in ceea ce am
cunoscut eu din omul Baticu, o las pentru altadata.
Tin sa comit insa delatziunea ca posesorul unor
amintiri (in memorie! sper sa-l paleasca mai incolo
idea scrisului) cum scrie la carte (adica trecute
inevitabil prin filtrul inimii si al spiritului cu
care este dotat din plin) este Vlad P.
Care l-a frecventat, in urbe si pe munte, multi ani pe
nea Nae.
Prin 93/96 a fost secretar general CAR.
Acum e in State, definitiv se pare, cu familia.
Buni prieteni, in ultimele luni mi-a depanat din
aceste amintiri si cind imi frecam miinile incintat ca
am ce publica la vremea potrivita, mi-a pus in vedere
ca nu tine sa faca publice mai ales unele momente (mie
taman alea mi s-au parut sarea si piperul!), pe care
le considera personale, intime. Vlad asa vede de pilda
unele privatiuni la care il supuneau vremurile pe nea
Baticu, in ce priveste alimentatia sau echipamentul de
munte, prin 75-80.
M-as bucura sa le treaca vreodata pe hirtie, acele
amintiri.

Ca veni vorba si riscind sa-mi periez un amic, Vlad P.

este un foarte bun cunoscator al Bucegilor si Pietrei
Craiului. Pare o vorba golita de continut, sint atitia
afisind titulatura asta. Stiu ce spun, ca unul ce nu-i
nascut chiar ieri-alaltaieri in zona cu pricina (sa nu
fiu inteles gresit, el a batut si multi alti munti,
ceea ce mi-a adus amicale reprosuri ca-s cantonat doar
ici-sha de Bucuresti). Si azi stau cu gura cascata la
ce-mi povestea Vlad despre Piatra Craiului. Fu un
exploator, din categoria tzitzeiciana "Pe aici ce o
mai fi?". De la el stiu de varianta "centrala" de
iesire din Poiana Inchisa. Imi povestea...

Na, am plecat de la nea Nae si-i fac statuie lui

Vlad!...

... ca l-a vazut odata pe Lehmann cu un amic, in

partea superioara a Poienii. "N-am stat neaparat cu
ochii pe ei, dar la un moment dat nu mai erau acolo...
Mi s-a aprins lampa ca nu erau ei degeaba acolo... Si
cum auzisem vag de inca o iesire fata de aceea
descrisa de Dunareanu m-am apuat de cercetat
locurile... As minti sa spun ca am gasit-o din prima,
dar a meritat..."
Vlad mi-a vorbit si de a treia iesire din PI... Doamne
(na, si ma mai dadeam ateu!), toate au farmecul lor
aparte!

Cred, asemeni relatarilor mele despre istorie, ca nu-s

interesat aici in a vorbi neaparat despre un om, cit
despre un stil destept de viata (ori invers, ceva de
evitat). Mi-a placut curiozitatea lui Vlad. De la el
stiu de o posibilitate (am pomenit-o vag in MC) de a
avansa in zona Umerilor Pietrei Craiului - de fapt
imediat la nord, de la obirsia Birsei Tamasului direct
in sus (indeobste se aia acolo la dreapta-sud).
Unde vedea vreun briu, hop si el. De pilda pe unul
aerian rau, sub Poiana Inchisa, pe un piept ridicat
deasupra potecii marcate.

Daca si-ar trece amintirile pe hirtie (fie si

electronica), ar iesi o treaba foarte interesanta.


M. Ordean


Galerie foto, Poiana Kalinderu, venind din Spumoasă, 1986








 

2 comentarii:

  1. Mmmmm...
    O s-o brevetez, astă expresie.

    În astă situaie, este de a merge de capul tău, eventual de a nu fi priceput prea tare (ca orice minte împrăştiată) ce ţi s-a explicat...
    Să te duci chitit acolo şi să găseşti nimic.
    Nici urmă de Brîu de Sus în zona Văii lui Ivan, de pildă.
    ŞI te strecori... Vorba lui Beldie bucegistul strînfi între picioare vreo mică muchie.
    Te descalţi. În sosete.

    Tragi desag, apoi.

    Tremuri, tot cependant. Benign, dar ceea ce nmu e deloc o plăcere.

    Noroc că-i Creasta aproape!

    Dar te stoarce.
    Se va simţi în viitor.

    Ai, totuşi, un rezervor limitat în a-face-pe-tine-de-frică. Pe Munte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesante pozele din Poiana Tarlelor. Ce gol era pe atunci! Incet, incet, a crescut vegetatia inghitind aproape toata poiana. Adapostul acela pentu fan, pe care-l vazusem altadata, acum ori e ascuns de brazi, ori nu mai e de loc...

    Cand am facut prima data umerii, prin '78- '79, am coborat din creasta in Poiana Inchisa pe „intrarea” pe care o mentionezi tu. Cred ca la urcare e ok, dar la coborare „ai poiana sub fund” ca sa te citez din alt context. Cel putin, asa-mi amintesc...

    RăspundețiȘtergere