joi, 28 iulie 2011

[VIAŢĂ] De ce oare nu spunem cuiva "Te iubesc"

 Interesant interviu luat lui Sebastian Papaiani, în Adevărul:
http://www.adevarul.ro/societate/cafeneaua_adevarul/Sebastian_Papaiani_actor-_-Tata_nu_mi-a_zis_niciodata_-te_iubesc_0_524948003.html


I


Omul ăsta a împlinit 75 de ani!
Este clar că el face o nemaipomenită reclamă unui medicament. Gratis.
Rîsul, bună dispoziţia.

Stau şi mă gîndesc aici cît e rîsul lui, şi cît maschează o inevitabilă doză de nefericire. Se pare că nici nu mai contează raportul, în cazul lui Papaiani.
Un medicament gratuit... Şi eficient.


II
Către interviul cu pricina m-a atras titlul ales de gazetarii "Adevărului":

„Tata nu mi-a zis niciodată «te iubesc»“

Chestia asta merge la fix, vreo 50% dintre fiinţele umane au probabil un frison aparte la aşa vorbă.  Decurgînd probabil din ideea, conştientă sau ba, că nu au primit sau nu au dat îndeajuns tatălui.
Mai degrabă prima variantă...

Nu ştiu dacă a medita la vorba asta, la situaţia ipotetică generată rezolvă multe. Dar eu cred că, după regulile neştiute ale sufletului omenesc, destinde. Barim nu ţi-a mai fostfrică să intri în acea încăpere, chit că fizic nu ai luat mare lucru de acolo...

Mda, teama noastră (a multora dintre noi, să nuanţez) de a spune cuiva Te iubesc!, iar asta îndeosebi părinţilor...
Interesant drum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu