marți, 9 august 2011

[MUNTE] Curăţenie pe munte


Post al cuiva pe Carpati.org:


MSD scrie:
Pentru cei care merg cu auto sau moto la Pestera, aduc la cunostinta  faptul ca s-a turnat asfalt  pe  Dichiu din D.N. Targoviste - Sinaia pana in intersectia-dreapta spre  Piatra Arsa -stanga spre Pestera. Se scuteste o distanta de aprox. 20 km. de mers pe drum neasfaltat. Drumul este cam ingust pe alocuri dar este ok.

Mi-am dat şi eu cu părerea, în etape:

I

Ce spuneti dumneavoastra este corect.
Totusi, noi bucurestenii de pildă, ajungem la Buşteni în 2-3 ore şi nu în 2-3 zile sau saptamini şi pentru că nişte inaintaşi de-ai noştri au pîngărit natura cu linii de cale ferate, gări etc., respectiv nesfîrşite panglici de asfalt.

În context, meditam zilele astea la boala din Occident de a nu bate pitoane, căci se strică stînca.
Mi se pare un moft, chit că e cam greu să lupţi şi să înfrunţi oprobiul public atunci cînd societatea adoptă un moft. Pe de o parte agresăm natura cu extinderea galopantă a civilizaţiei, pe de alta ne aferăm c-am stricat un centimetru de stîncă, din catralioanele de metri cubi existente... 

II
Temerile de genul ăsta, că mai apare ceva artificial pe munte, cred că trebuie mai degrabă legate de o "glandă" psihică a noastră. Din categoria pericolul ca naturelul nostru să nu fie invadat excesiv de Ceva.
Altminteri, imaginaţi-vă că s-or fi găsit destui care să deplîngă dispariţia unei fericite sălbăticii odată cu construcţia: cabanelor de la Omul şi Babele, pentru a da doar două exemple; Crucii Caraiman; Complexului de la Piatra Arsă.
Altminteri, probabil că generaţiile următoare, urmînd principiul "Aşa am apucat...", vor găsi absolut la locul lor acareturile pîrtiei Kalinderu din Buşteni, în vreme ce mie mi-au dat şi-mi dau (altminteri subiectiv) coşmaruri.

E doar un punct de vedere. 


III
 Cîndva, la vremea sticlelor-sticle, ieşit de pe undeva din abrupt adunam 6-7 exemplare, de bere la litru. Cîte una din ele se mai spărgea pe Valea Albă, la coborîre.
Parcă, prin 1994, am animat pe cît m-au dus putinţele o acţiune de coborîre a gunoiului de la Crăiţa.

Spun astea pentru a nu se bănui că nu-s interesat de subiect, al curăţeniei pe munte.

În acelaşi timp, ştiu că tinereţea se desfăşoară sub stăpînirea aceea ceea ce este numit Principiul plăcerii. Datorită acestuia, nu suportăm neplăcerea - reprezentată inclusiv de murdăria pe munte. Aş minţi dacă nu aş preciza că ne animă în aşa campanii şi plăcerea de a fi mai cu moţ, mai trendy... E la modă ecologia - păi lumea cea tînără şi destupată nu poate pentru ca să lipsească... A fost la modă cîndva comunismul? Păi vedeţi cine era în primele rînduri, inclusiv la noi...

Revenind, etapa următoare de viaţă are loc sub faldurile cam resemnate ale Principiului necesităţii. A lua lucrurile cum sînt... Nu te mai tulbură în exces cele 3-4 pelerine zvîrlite în Valea Bucşoiului, de pildă...

Bineînţeles, e mai sănătos (pentru societate) că tendinţele - pe vîrste îs cum sînt! Fără caii verzi pe pereţi ai junilor ne-ar paşte un conservatorism sufocant, asfixiant.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu