miercuri, 24 august 2011

[MUNTE, ISTORIE] Intersecţii (I)

I

 17 noiembrie 1987
... Neaşteptat, ajuns cu trenul aici, în Buşteni s-ar putea face ceva, numai că ora e înaintată. Din cauza delăsării omului însurat şi a lenei din mine, n-am plecat cu trenul de patru dimineaţa sau măcar 7, ci cu 9,55 – asta după ce am pierdut şi accel[erat]ul de 9 şi ceva.  […]
Cum plouă în preajma Bucegilor, ideea ar fi să trec întîi pe la domnul Lehmann, şi abia apoi pe la nea Florin Ştefănescu, la Sinaia[1]. Pînă la Braşov îmi face capul mare un nene miner, venit la operat la noi. Apoi, de la trei cuccoane care coboară în Buşteni aflu că magazinul Coştila din localitate este numit şi ”Peştera Muierilor”, dar şi de ceva petrecut la Braşov. Vestea dinurmă n-o iau în seamă.
În Tîmpaville au schimbat biletele la transportul în comun, sînt patru la un loc pe o bucată de hîrtie. Au dat drumul şi la o linie de tramvai, chit că personal, în trecerea de azi, nu am ajuns să văd azi vreun vagon de acest fel. Dărîmol mare la fostul patinoar al Rodichii[2], unde e un teren viran mai mult decît neaşteptat ochiului.
La CL ajung cam în acelaşi timp cu o pereche de oarece vîrstnici, cunoscută cu ceva vreme în urmă tot aici. Asemeni femeilor din tren, şi doamna îi dă tare cu croşetatul. Acu aflu mai pe larg de răzmeriţa de duminică din oraş (azi e marţi), unii braşoveni votînd într-un mod aparte. Tot ieşind săpap ceva dau şi pe acolo, pe la sediul judeţenei de partid, vizavi de Galeria Modei. Au văruit pereţii, pus asfalt, luminaţie a giorno (doar acolo…). Poliţie [sic] peste tot, da cred că-i niţel cam tîrziu. La „Capitol” un shop în văzul lumii, iar la ARO[3] se renovează clădirea  veche.
Pe seară, copeiez la gazda mea plicul cu scrisori legate de asociaţia ADMIR (mesaje expediate de preşedintele Ion Udrişte-Olt)[4]. Papa Lehmann e foarte încîntat (în felul lui reţinut, nemţesc…) şi-mi zice că pot să vin oricînd, chiar la 10 seara.
Dimineaţa plouă şi-n vreme ce gazda-mi face o mîncare oriental, căreia îi notez savanta reţetă, ies la aer, de fapt în ploaie. Înconjur Tîmpa şi revin pe o stradă zisă a Plăieşilor, frumos vîrîtă, şi pe lîngă un interesant teren de sport, cam la Poarta Schei. Niţel mai încolo casc gura la o sinagogă şi pesemne datorită atitudinii ăsteia se ia un poliţai de actele mele. Pe ce calculator or intra datele culesem asta nu-mi spune [Îl lămuresc şi ce e cu mine pe acolo].
Papa mă trimite apoi după bere, cu banii lui, şi eu novice nu găsesc aşa ceva decît în gangul unde era cîndva o terasă pentru clientelă exclusivă feminină, undeva între strada Bălcescu şi Piaţa Sfatului. Pe urmă dau o fugă la gară, unde telefonez la Bucureşti să văd ce face Dan al meu – dovedindu-se cu acest prilej băiat cuminte. PTT îmi taxează însă cei trei lei nefolosiţi….

PS
Ulterior mai notez în Jurnal despre tulburări Braşov, dar există acolo influenţa roză a Europei libere:
"La Braşov, cică nu se atîmpără oamenii (şi bine fac!). În duminica următoare studenţii au cerut eliberarea celor arestaţi. Pentru cine are urechi şi nas, miroase a debandadă proprie viitoarelor schimbări..."


[1] Florin Ştefănescu (1909-1992), născut la Predeal  dar a cărui familie s-a stabilit apoi la Sinaia. Turist de potecă, a parcurs în deceniul patru şi cîteva trasee de stîncă. Secretar al secţiei sinăiene a Turning.Clubului României.
L-am cunoscut în 1987 prin intermediul lui Niculae Baticu. Locuia pe Calea Prahovei (varianta DN1).
[2] Prietenă din oraş, în adolescenţă. Locul era la capătul dinspre centru al Bulevardului Gării, unde ulterior a ridicată zona aia gen Centru Civic.
[3] Foloseam pe atunci denumirile nesocialiste, de care ştiam de la vîrstnici.
[4] De pildă, Ion Udrişte-Olt către Carol Lehmann, 29 oct. 1934 (dar ştiam de existenţa lor de la N. Baticu):
"...Pe Westwand. am rămas f. mulţumit de modul cum este aşezat cablul. Ai făcut o lucrare minunată pentru care ţi se cuvine toată lauda şi mulţumirea.
Am lăsat la Bomches 200 de lei pentru Dta şi-ţi voi mai trimite încă 300, însă vreau să ştiu cît ai plătit acolo căci, după cîte am aflat, nu ţi-au ajuns banii.
 Te rog să-mi trimiţi un cont amănunţit, căci nu vreau să dai nici un leu din punga dumitale […]
Am vorbit în comitetul Asoc. ADMIR că toate marcajele să le faci dumneata [...] Să-mi comunici imediat cîţi bani să-ţi trimit că să începi cît mai curînd lucrul.
Aş vrea ca în toamna asta, dacă timpul se menţine bun, să se facă marcajul de la casa ADMIR pe la Cerdacul Stanciului. În tot cazul te rog să-mi trimiţi un plan şi să-mi spui care marcaj vrei să-l începi acum."



Imaginile de mai  sus sînt din arhiva personală.
Iar următoarea, de la:
CNSAS, via




2 comentarii:

  1. Haa...cum era Carol Lehmann ca om, ce povestea? Unde as putea citi mai multe despre el?

    RăspundețiȘtergere
  2. Era destul de tăcut, dar săritor...
    Simt că nu aş putea vorbi prea mult despre el, dacă nu aş răsfoi jurnalele de care vorbesc - eventual să-mi scocior mintea de ce nu e acolo (deşie păcat să ignor acele file...).
    Reţin însă ceea ce constituie provocare ta - în sensul de a scrie despre l. Cum era intrarea acolo, la Bălcescu 2, cu acel gang, apoi scăricica pe dreapta, uşă în uşă parcă cu altceva... Curte săsească...

    Vezi însă întregul post, tot azi.

    RăspundețiȘtergere