luni, 22 august 2011

[MUNTE, UMAN] Pastile

I
La un post de/al meu..: 
http://www.carpati.org/articol/atentie._nu_la_surp%C4%83turile_potecii./976/


... cineva cu ani deloc mulţi spune (nu-mi dau seama dacă neapărat în legătură cu cele afirmate de mine acolo):

Observ cu stupoare ca nu se pune deloc accent pe promovarea tinerilor, care ar dori sa faca drumetii pe munte.  Acum o luna am incercat sa ma inscriu la unul din cluburile montane bucurestene, dar din pacate doar unul, doua mai activau, si nici acestia nu era prea erau deschisi in a-i ajuta pe juniorii acestui sport, sa parcurga primii pasi..
Fac un apel la dumneavoastra, in a lasa "mostenire" acest placut sport, tinerilor care doresc sa-si intreaca conditia fizica, sa invete, sa calatoreasca in necunoscut, postand in ramura Ture > Ture de initiere.
  

Răspunsul meu:

În lipsă de experienţă a vieţii, tinerii preiau inevitabil clişee. De la părinţi, din cărţi, media etc.
Nu o dată, acele clişee sînt alese mai mult sau mai puţin conştient dintre cele care convin. Tinerilor adică.
Lozinca asta cu "Tinerilor, asta şi asta..." este deseori o poveste goală, care dă bine celui care o lansează. Asociaţiei de munte x, partidului cutare. 

În practică, lucrurile sînt diferite.
E obositor - nu o spun neapărat despre mine! - să dădăceşti un copil/tînăr şi vă veţi convinge de asta la vîrsta parentală. Ca atare, lumea se înghesuie mai rar la aşa ceva, asta dacă nu cumva prin aşa demers îşi face bine (privirea  admirativă a celuilalt etc.)

Nu se pune în realitate accentul pe promovarea tinerilor, inclusiv datorită egoismului celor netineri, care nu-s fraieri să lase fotoliul cel cald şi atît de greu atins...

Nu mulţi îşi sacrifică apoi o vitalitate în inevitabilă scădere pentru a iniţia oameni pe munte.

Este o realitate, e mai sănătos să pornim de la ea.


Din fericire, se mai găsesc oameni doritori să împărtăşească din ştiinţă, chit că nici aceştia nu-s îngeri... Subsemnatul, de pildă.

În acelaşi timp, dacă există relamente interes al tînărului învăţăcel de a depăşi obstacole..., el va reuşi multe.


II
 
Mă uit în descrierea unei ture pe Valea Seacă, cîndva:

"Săritoarea asta are pe stînga un jgheab spălat, în vremea ce-n dreapta se află un altul mai comod, dar barat de ceva surplombă, fără prize deasupra. Oboseala mă ajunge aici, căci tremur. Sub mine, la vreo 10 metri apare unul care se arătase teribil de voinicos SUB Săritoarea Mare… Ar vrea să-l asigur pînă în grota surplombei (omu’ mi s-a părut un pic scrîntit. Era cu fiu-său, nici ăla mai breaj, la 16-17 ani) .
Mă cîcîi ceva; aş vrea să bat un cui, dar nu am unde. Pînă la urmă, mă uit mai bine şi îmi apar ochilor cîteva posibilităţi, fie şi mititele. Urc în ramonaj, profitînd de siguranţa conferită de ramonjul între pereţi, la capăt apuc ceva mai solid în atînga şi ies uşurel peste alţi 2-3 metri deloc uşori. După ceva probleme, izbutesc să trag şi rucsacul. Nu stau să-l trag pe doritorul de balot uman de dedesubt, deşi poate era mai bine dacă am fi suit apoi în doi porţiunea din vale rămasă…"

(   https://docs.google.com/document/d/1EXiAzn7OIKcIVVCL_N5kTeLN_KK0mdEGGVCwmV_pYHc/edit?hl=en_US   ) 

Am ezitat niţel cînd am transcris acele rînduri, pentru o eventuală publicare. Şi am realizat că mă simţeam vinovat de a nu fi ajutat bietul seamăăăăn la ananghiiieeee, că am fost egoist, cît şi depăşit de tensiunea momentului.
Pe urmă, după ce am îndepărtat cele ţinînd de propria educaţie rigidă primită, am realizat că şi tanti Societatea are talentul de a judeca pe aproape.
Să-l ajuţi, e mai slab... Să nu fii arogant, atent la tine, ci...

Realizez însă aici două chestii. 
Una că acea optică îi vede de interesul ei, al societăţii, de a-şi griji de componenţii ei.
Pînă aici e ok, dar cam picăm spre falanster, spre comunism.
Păi ăla mai slab ce face, într-o situaţie proastă a sa?


De obicei, apostolul societăţii aici te priveşte o secundă atent, apoi - reanalizînd situaţia şi optînd - se porneşte într-o nouă tiradă. "Nu e bine să judeci, domnule... E mai slab şi aşa e bine, aşa e frumos, aşa a zis şi Dumnezeu  şamd".
Îi explici că totuşi nu asta e cheia de judecat problema...
Că ar trebui ca şi ăl slab să-şi aibă grijă de situaţia lui. Să nu fi mers pe munte, să nu fi ajuns la mîna elementelor în acea văgăună (vorba interbelicilor). Ori barim să fie dispus să asculte de cel căruia îi solicită ajutorul.

Deseori aceia nu ascultă, dar Gura rea a Societăţii tot în calul care trage dă...
Nu bag mîna în foc că execut aici doar o proiecţie la modul în care m-au tratat părinţii. mergeţi la un club turistic comun şi totodată numeros, ridicaţi problema şi vedeţi cum reacţionează aceia.

În context, mi-amintesc ce fulgere căzură cîndva pe Marian Curculescu, că a fost doar om, la un viscol cumplit pe Valea Ialomiţei, cu două victime (una dintre ele, o femeie la care am ţinut foarte mult). Paradoxal, dincolo de comoditate sau sadism Societate (trec aici şi membrii ei), e la mijloc şi o necunoaştere a realităţii. Dacă ţi-ai putea închipui cu adevărat cam cu a fost acel viscol, sigur nu i-ai mai fi cerut nefericitului supravieţuitor luna de pe cer...

PS
Accidentul a avut loc la începutul lui noiembrie 1995, nu cu mult deasupra lizierei pădurii. Frig neprevăzut, grup de trei coborît de pe la Ceardac. Doi s-au oprit la masă, în vreme ce Marian Curculescu a continuat să coboare spre Peştera. Echipele de salvare nu i-au mai găsit pe cei doi în viaţă - erau pe locul unde s-au oprit să mănînce, cu cele aferente desfăşurate.



4 comentarii:

  1. Doua observatii - link-ul din prima parte a articolului este incorect, nu duce pe carpati.org. Ar fi bine sa pui un link valid, ca sa putem citi si noi, vizitatorii blogului, materialul original precum si comentariile.
    Poate ne povestesti si ce s-a intamplat pe Valea Ialomitei la acel viscol..

    RăspundețiȘtergere
  2. I

    Ai dreptate cu linkul neviabil.
    Eroarea se datorează imcompletei mele priceperi în ale Docs-urilor din Gmail. Sper că acum merge - l-am setat drept public.

    RăspundețiȘtergere
  3. I

    Ai dreptate cu linkul neviabil.
    Eroarea se datorează imcompletei mele priceperi în ale Docs-urilor din Gmail. Sper că acum merge - l-am setat drept public.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta-i link-ul

    http://www.carpati.org/articol/atentie._nu_la_surp%C4%83turile_potecii./976/

    O alta greseala: nu exista cuvantul netineri, puteai sa folosesti - cei cu o anumita experienta, sau cei mai invarsta.

    Nu este prea placut raspunusul tau, la adresa celui "cu ani deloc mulţi" din urmatoarele motive:
    - sa nu uitam de unde am plecat cu totii, adica am avut intotdeauna un mentor care sa ne impinga de la spate
    - sa nu uitam ca nu exista nici un scaun caldut, pentru care noi facem aceste drumetii pe munte, ci doar o placere strict personala

    RăspundețiȘtergere