miercuri, 17 august 2011

[PSIHOLOGIE, MUNTE, PERSONAL]

I

Mda, eterna autopsihanaliză...
Aud (de fapt citeam asta acum ceva decenii) că şi Titu Maiorescu se observa ca un chinez, chit că tata Freud nici nu se născuse la epoca aceea...

Am crescut într-o familie agresivă, dar unde cel puţin mama pedepsea la Prîslea aşa comportament.
De acolo (în ciuda evidenţelor... scrise!) am deseori reticenţe în a mă purta frust, de a spune vreo impresie sau alta, de teamă să nu fie categorisită drept agresivitate.
Căci, cum scrie la dicţionar, părintele încărnit de acum în minte ne tratează cu o insurpotabilă emisie de ruşine, de dispreţ.

Dar, pînă la urmă, tot e de spus...


II

În vreme ce eu mă dau deştept, ba mai rău: atac unul sau altul (de pildă  http://www.carpati.org/jurnal/varful_si_creasta_picaturii/2364/     ), oamenii serioşi fac treabă...


"Azi, 14 august, duminica seara, am primit un SMS de la Zsolt. Vi-l  redau cu mare bucurie ! Caci e al 10-lea traseu din cele 16 pe care le  au in temerarul lor plan :"Maratonul marilor pereti din Alpi" :

<
Romania am incheiat Trilogia Alpilor. In acest perete nu se poate  odihni. Bivuacul l-am facut intr-un loc extrem, iar gradul de  dificultate a fost incredibil datorita imposibilitatii de a asigura.  Concentrarea si stresul este de la cap la coada. Pe varf mi-au dat lacrimile. Am fost cap de coarda integral >>.

Sper ca se stie de toti ca "Trilogia Alpilor" e mult dorita parcurgere a 
celor trei mai dificili mari pereti nordici: Eiger, Grandes Jorasses si Matterhorn. Zsolt si Joe ii au acum pe toti trei in palmares.  Dintre cei Sase Mari Pereti Alpini Nordici urcati prima data de Gaston
Rebuffat, dupa stiinta mea, ei au urcat cinci ! Sper ca au in plan si  il vor urca si pe al 6-lea.

Sa le tinem pumnii pentru a isi termina cu bine proiectul acesta
fantastic ! Ma bucur mult ca , la rugamintea lui Zsolt, in urma cu cativa ani "i-am pus o pila" la Joe si i-am pus in legatura unul cu altul. Stiam ca rutina lui Joe si tineretea si talentul lui Zsolt vor  forma o echipa fantastica. O echipa, care asa cum ati citit/puteti citi  pe site-ul lui Zsolt, fac acum ceea ce nu au putut face alpinistii  romani in anii '50-60, alpinisti pe care ei nu i-au uitat si pe care ii
respecta si ii admira. In acei ani, Aurel Irimia, Alexandru  Floricioiu, Emil Coliban si altii ar fi putut s-o faca. Si stim de ce  nu au facut-o. Asa cum si Uriasii Asiei ar fi putut fi urcati in acei
ani, nu dupa anul 2000, cand nu toti comentatorii au fost de acord cu acel: "mai bine mai tarziu decat niciodata" !

Cei doi sunt cei care urca marii pereti la care au visat si vor visa
generatii ! Dar usor nu e deloc nici pentru Mini-sotia lui Zsolt. S-admiram si pe ea asa cum merita !"

Zău că te simţi cam cum îşi spunea cîte un părinte cîndva, un ăla mic şi la dracului pus doar să încurce lumea la locul ei...
Ce eştimatale pe lîngă statura unor Floricioiu sau Coliban? Realizări, oameni la locul lor - pe care e mai greu să-i prinzi precum pe un Haret ori Cristea..

Totuşi.
O mică problema, pe care îndrîznesc într-un tîrziu să o ridic.

Una la mînă, realizez că cei doi (cu Irimia e poveste mai lungă, poate revin la PS) nu au avut şi altă activitate. Nu mă refer la prezenţa în vreo comisie, federaţie. La o direcţie pe care să o fi afirmat. La încercarea de a îndrepta, de a crea, de a cultiva. Precum Dinu Mititeanu. Dar mai ales ca un N. Baticu.
O să spuneţi că ce mare rahat a făcut, totuşi Baticu. Lucrurile pot fi văzute şi astfel, dacă direcţiile unui baticu nu corespund cu ale noastre. Cert este că, în acest unghi, cei doi au realizat şi mai puţin...
O direcţie, poate vie şi azi, a născut cîndva şi Nae Dimitriu.

De aici, părerea-mi că pentru a relaiza chestii de rămas în timp nu  de ajuns să fii băiat cuminte, respectiv să lupţi pînă la 1. Lucrurile mari, am sentimentul, cuprind şi o doză de nebunesc, drăcesc. O să spuneţi că mă cam laud discret, îmi cam ridic propriul punctd e vedere - dar ideea rămîne.


 III

Citatul îi aparţine lui Dinu Mititeanu.
Fără îndoială amiciţia-mi cu el s-a cam făcut praf, datorită sensului opus (şi încă excesiv) predicat de subsemnatul. Parcă nu aş da înapoi.

Am sentimentul - e posibil să fi pomenit recent deja asta - că mă trag dintr-un filon comun cu nea Dinu. O nemulţumire acută de genitori. Unul şi-a rezolvat-o prin opoziţie deschisă (cu inerente excese), altul prin iluzia frumosului, a binelui şi a mai ştiu eu ce. Un cocoon. Cu inrerentă lipsă de nuanţă, căci aşa ceva distruge construcţiile (inevitabil) fragile.
Căci mintea infantilă, aceea cu alb şi negru, nu poate îmbrăţişa o realitate unde un Aurel Irimia are şi bune şi rele.
Ţi-l prezintă pe acest talentat căţărător doar ca pe unul care nu a avut ocazia să meargă în Alpi, la vremea tuturor forţelor personale.
Nu spune că reperul cu pricina nu a avut vreo jenă în a beneficia de avantajele unui regim totuşi criminal, în a se adapta structurilor acestuia. Între altele, admitea ori barim nu ştim să se fi opus falsificărilor de rezultate în concursurile alpine. De asemenea, a participat cu mare voioşie la petrecerile bahice de prin  Templul Muntelui, de la care i s-a şi tras moartea...
Nu or fi fost trei litrid e ţuică, cum contabiliza din auzite nea Baticu, dar nici departe.

Apropo.
Alt subiect de tratat, propun aici:
De ce pileau forte mulţi dintre montaniarzii oficiali ai epocii comuniste?

Apropo, Matei Schenn era şi el între degustătorii de forţă?

Ca de obicei, vine nuiaua peste picioare: "Eşti matale al naibii! Toţi oamenii la locul lor procedează altfel...Uită-te la copii cuminţi! Uită-te cum cutare îl pune pe Matei Schenn între montaniarzii cu aureolă!".
Bineînţeles că aceasta nu-mi scădea furia pe cel care ridica în slăvi pe cîte un om mare posedînd în realitate cu mare doză de bestie.
O spunea şi acel copil cuminte, dar numai cînd era strîns cu uşa:

"Privitor la interzicerea de a ne catara in competitii oficiale in Fluturele de Piatra- pitonat de Iosca- te contrazic: Nu la placutele si neuitatele Alpiniade Universitare, organizate de Clubul IPGG, ci la cele ale FRTA: Erau multe echipe inscrise in Fisura Mult Dorita, in care se intra prin Policandru, (asa cum stii ca din Fisura Rosie se iesea prin Eftimie) si multe echipe in Policandru. Ca sa nu se stea "la coada", s-a cerut ca sa se permita si intrarea prin Fluture. Reactia oficialilor a fost dura, Matei Schenn, D-zeu sa-l ierte, s-a comportat isteric, trimitandu-ne sa mai citim o data lista traseelor puse in concurs si sa vedem ca nu exista nici un Fluture ! Se aplica si aici politica partidului, ca si la scriitori sau artisti plecati din tara: nu mai existau si... nici n-au existat!"

Şi, la acest nivel, stau şi mă întreb dacă vopsitul în roz al acelui confrate vine din dorinţa creării unui cocoon sau pentru că venea şi la el o nuia, dacă nu proceda aşa (subsemnatul barim a fost iertat de aşa pretenţie...).


PS
Ce naiba se va alege de aşa stil (mă refer la întregul post, să nu mai vorbesc de cel anterior)...
Asta e, cred voi merge pe el în continuare, cu riscurile de rigoare.Pînă să ducă la acuze din partea Nuielii şi nu numai ("Te dai mare... Nu te uiţi la tine?!"), e stilul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu