duminică, 18 septembrie 2011

[ISTORIE] Foto Crăciun 1985, strada Libertăţii 14A - viitoare Gladiolelor



Onomastica gazdei noastre, Niculae Baticu. 

Înnoptare devreme, ca în orice decembrie.


 

În imagine, dnii Boitor, (?), Ordean, Baticu.




Doamna Elena Sandu, soţia lui nea Baticu. În dreapta, Ion Manof.






Vlad Petruşca şi una din prietenele lui de atunci, Hanelore.



















În prim plan, Cristi Laudoniu.



















(din acelaşi an, vezi şi  aniversare 1985   )



Îmi cad ochii pe însemnările de atunci (acru eram şi pe atunci!...  Apropo, Caragiale cum e? Iar marea literatură, aceea evitînd ca dracu lucrurile pioase?)


"Sf. Nicolae după ortodocşi [...] Mă duc cu [fiul meu] Radu la NB: ne invitase de alaltăieri. Dan: cuminte, se joacă în camera de lucru. În sufragerie, lume puţină şi toţi pe plecate. Vlad P. cu nevasta. Boitor, Ionescu cu trei tineri şi Manof. Eu, cam aprins după 4-5 beri. Aceleaşi becuri în ochiul omului, atmosferă închisă. Sandvişuri proaste (nu e vina gazdei!). Manof, solist. Spre seară, rămînem cu familia Boitor şi Ionescu-Mutu. Discuţii despre Făgăraş, creste iarna, Parîng, Fomino. ...


Că veni vorba, în aceeaşi perioadă descopăr relatarea personală a unei întrevederi, cum iniţiase nea Baticu, la restaurantul "Grădiniţa".

4 decembrie
[...]  Nu prea m-aş fi dus, nu prea strălucind material. Dar îi promisesem însă lui Manof, revăzut la Schiller, şi voiam revăd gaşca. Providenţial, casa lui Moşu e plină - trei noi recruţi şi Manof. Eu la altă masă, cu Boitor. Mai apare Ionescu-Mutu, succesiv apoi Dionoiu, înc-unu nou ce bea Quick (oribil!), dna (dra?) Liliana Becea şi ultimii doi: dna şi dl P[ompiliu] Pascu. Între ei Beldie, cu vervă şi acelaşi ţol. E consecvent, ce e al lui e al lui. Ne grupăm lîngă el. Vin prost şi scump. Localul şomează, îşi mai cară şmecherii damele la încălzit. Lumină galbenă. Noi, cu paltoanele pe noi. WC-ul închis.


Cum am zis, Beldie e în vervă. Notez:
- Întîlniri cu jandarmii [în perioade istorice delicate]: Beldie, în pădurea Sobraru; Manof, pe Culmea Strunga. Bandiţii Tomescu şi Munteanu.
- 1940, adevărată spaimă de posibili paraşutişti. [Se uitau urît autorităţile sau chiar confiscau] busole etc.
- cineva traduce în epocă denumirea plantei Berberis vulgaris în Distrugeţi bulgarii! [era după cedarea Cadrilaterului]
- Cristea luat de paraşutişti
- bancuri cu Iancu Brezeanu [le voi reproduce la postscript!]
- despre muşcătura, de multe ori fatală, de viperă.


La 8 săltăm ancora (uitasem pe Coco Profir-Florescu, colega mea de la Centrala Sticlei). Apelez la boscheţii de afară, cu pişu."

[Nu m-aş formaliza foarte la ceea ce o minte la locul ei ar putea considera derapaje... Ce mi-aşfi dorit şi eu o descriere fie şi aşa a întîlnirilor la "Blanduzia" ori "Duque" ale alpiniştilor interbelice. Sau ce ne-am face fără savuroasele relatări verbale - notate de mine - ale paharului cu şpriţ rece strecurat de afară pe oberlicht de Nae Dimitriu unui prezident A.E.R., Cristache Dedula, asudat într-o şedinţă a grupării!]


Bancurile lui Beldie:

- La cîrciuma lui Gogu Georgescu (se pare, alpinistul care suise cu AER Seaca din Caraiman în 1930, apoi cofondator al Grupării Alpine), Brezeanu nu e mai obosea să se ducă la closet, uşurîndu-se (obicei al locului? - oricum am mai auzit de aşa sport, n. MO) sub masă, unde se află şi o mică gură de  canalizare. Descoperindu-l, patronul stabilimentului îi reproşează delicat: "Bine, nea Iancule... Imaginează-ţi că ai avea un restaurant şi eu aş face aşa ceva... Ce ai spune?" "Aş spune: Hai sictir, porcule!"
- B. pleacă la Paris. Este condus la vagon de cunoscuţi, dintre care unii solicită mici cadouri la întoarcere. "Să-mi aduci aia, aia etc.". Un amic mai hîtru îi cere să-i aducă o boală venerică (Beldie îi spunea pe nume: sculament). Brezeanu nu tresare, continuă amabilităţile cu amicii de pe peron, după care îl întreabă brusc pe îndrăzneţ: "Dacă nu te găsesc acasă la întoarcere, pot să las cadoul nevesti-tii?".
- Afumat, cum aproape îi era starea naturală, Brezeanu intră din greşeală la wc-ul damelor din localul unde se trata. Uşurîndu-se satisfăcut, este interpelat: "Domnule! Nu ţi-e ruşine? Aici e pentru femei!". Rătăcitul se întoarce, prompt: "Dar asta pentru cine e!?"


Beldie...


Hîtrul Beldie, la vremea cînd va fi auzit bancurile relatate cu Ion Brezeanu (foarte posibil să le fi aflat de la tatăl său, Constantin Beldie, notă 2015).



Membrii AER care au marcat o piatră de hotar în alpinismul epocii, suind în iunie 1930 Valea Seacă a Caraimanului, prin Hornuri. Fotograf (şi deci nu se vede...): Cristache Dedula. Restul, de la stînga la dreapta: Eugen Stoian, Gogu Georgescu, Nae Dimitriu, Virgil Ioan.



Lume bună, prin prisma palmaresului prezent şi viitor, la casa TCR Peştera: Florin Ştefănescu, Olly Geresch, Alex. Beldie, Ion Şincan, Nae Dimitriu. Cu costum şi cravată, cabanierul Grigore Pescaru, care i-a succedat lui socrului său Butmăloi.

Iancu Brezeanu:




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu