marți, 27 septembrie 2011

[ISTORIE MERS PE MUNTE] Vasile A. Marinescu (II)

Par eu exagerat cu trimiterile la psihologie (ca un amator ce mă aflu, fireşte...), dar zău că - încercînd să tratez despre un autor de care am vorbit în parte - este inevitabilă aşa cheie.
Adică am ajuns tot la chestia aia bau-bau numită angoasă existenţială.
De care fugim fiecare cum putem.

Vasile A. Marinescu, căruia îi răsfoiesc cărţulia intitulată "Oameni, locuri, întîmplări", fuge pe de o parte prin însăşi scrierea ei. Numele imprimat cu cerneală tipografică, pe raftul unei bibilioteci fireşte, ne dă oarece senzaţie, promisiune că vom rămîne deasupra timpului.
Nu ar fi singurul procedînd astfel, eu însumi boscorodesc aici cu dorinţa de a rămîne în veci în atenţia semenilor - chestie care face bine inclusiv cînd mă voi afla la cota minus doi.

O carte tipărită te face să te plimbi altfel printre semeni.
Este drept că uneori, în goana după această frumoasă carte la butonieră, declarăm drept carte şichestii care nu prea sînt... De pildă o conferinţă tipărită - ce fatalmente este doar o broşură de 12 pagini -, iar aici avem cazul celei prin care VA Marinescu a debutat în literele româneşti: Importanţa industriei turismului în industria naţională.


Totodată, prin intermediul unei cărţi vehiculezi idei, afirmaţii vizînd îndeobşte crearea unei imagini favorabile în ochii cititorului. Fără îndoială lucrurile-s mai complicate, dar în interesul acestei demonstraţiei mele reţin doar acest aspect.
Imaginea favorabilă pe care un autor încearcă să o inoculeze prin filele sale poate fi justă sau mai puţin justă.
Poate omenesc, Vasile Marinescu se străduie la clădirea unei statui nu mereu în legătură cu realitatea.


Sînt foarte atent să păstrez un echilibru ale cercetării dar mai ales al expunerii de faţă. Nu cîştig nimic dacă, în funcţie de insomnia ultimei nopţi, dau cu cineva de pămînt aiurea. Ori recoltînd din faptele, afirmaţiile aceluia doar ce îmi convine.
Risc doar să tratez doar o faţetă a respectivului - dar cine poate zugrăvi în totalitate personalitatea unui om?


Legat de Vasile Marinescu, îmi pare un întreprinzător cu valenţe altminteri de admirat. Ştie să miroasă domeniul unde se poate afirma, iar la începutul deceniului patru, aflat deja într-o facultate comercială, a simţit că poate avansa în domeniul organizării turismului. În ciuda afirmaţiilor sale (chiar dese: "A crezut, a militat şi a lucrat necontenit de peste cinci decenii întru dezvoltarea mişcării turismului nostru" etc.), a umblat puţin pe munte.
Tipul uman căruia i-a aparţinut V. Marinescu nu-şi face însă scrupule din neadevărul în ce-l priveşte al unor asemenea afirmaţii. Probabil trece repede asupra caracterului unor asemenea "cărămizi", atent doar la sarcina de îndeplinit pentru a accede pe "piscul" unde îl îndeamnă firea.
Într-o ţară, poate şi într-o lume unde lumea acordă multă importanţă aparenţelor (iar deseori nici nu posedă ştiinţa de a depista falsurile), un om precum VAM circulă ca peştele în apă.Inclusiv pentru că alţii precum el au nevoie de tovarăşi. Şi se întîmplă că acest tip de oameni să şi conducă lumea - chestie pentru care altminteri nu avem de ce să ne supărăm.
Dar barim să ştim cu ce avem de-a face.
Vorba unui profil uman de blog: vrem să ştim ce ni se întîmplă.

Lăsînd pe moment la o parte conţinutul propriu zis al lucrăriii "Oameni, locuri, întîmplări", este de spus că VA Marinescu se mişcă mai mult decît dezinvolt în mediul ales. Chiar dacă lucrurile nu vor fi decurs aşa de măgulitor sieşi pe cît avea să afirme peste ani, este un tip dezgheţat care se face remarcat în faţa unor profesori precum Trancu-Iaşi, Nicolae Iorga, Victor Slăvescu şi alţii. Are ideea fixă şi pînă la un punct sănătoasă de a face carieră pe marginea turismului.Care întîmplător chiar trebuia în acei ani dezvoltat şi organizat. Marinescu depune memorii, îşi face cunoscut punctul de vedere, ţine conferinţa de care am amintit.
Ce-i drept, chiar fără să ne încredem grozav în teoria conspiraţiei, nu pomeneşte la acest stadiu şi cine l-a ajutat în drumul său. La nici 25 de ani este şef de serviciu în Directorul 11 Financiar. Povestea cu epurările celor corupţi demarate prin 1932-33 de Virgul Madgearu (promisiuni electorale iniţial)  şi aducerea de tineri ţine la copii mici, care probabil nu cunosc prezenţa comilitonilor ţărănişti al putere încă din 1928...
Apoi, peste nici un an - deşi, după cum o mărturiseşte, experienţa îi era minimă în presă - finanţatorii revstei "Voiaj" îi propun să fie prim-redactor. Abia dina cest moment se poate bănui, fie şi de către un ne-naţionalist ca subsemnatul, că Vasile Marinescu beneficia de sprijinul unor potentaţi, posibil coreligionari. De pildă Arosohn, director al Biroului de voiaj Europa. Sau Joseph de Saxa, personaj important la gazetele Dimineaţa şi Adevărul. Totodată, deşi nu am acordat atenţie vreodată domeniului (vezi de pildă acest blog), poate e de privit mai atent şi profilul facial al eroului nostru.
Nu este o denigrare, ci o propunere de a privi problema şi din acest unghi, care explică din lucruri.

"Voiaj" apare timp de un an. Ceva mai tîrziu, va veghea alături de alţii la apariţia Buletinului ONT, care a premers revistei "România".
Va continua totodată cu fler neştirbit pe drumul organizării a turismului. Ca reprezentant al revistei "Voiaj" a luat parte la înfiinţarea Federaţiei Societăţilor de Turism din România, prin intermediul căreia cunoaşte mai-marii asociaţiilor de profil, precum Mihai Haret (TCR), Friedrich Kepp (SKV) şi alţii. În 1935-36 este numit şef al Serviciului Turismului din Oficiul Naţional de Turism, recent înfiinţat şi legiferat. Peste un an, va intra în conflict (o făcuse şi la "Voiaj", cu finanţatorul Eremie) - numit "conflict de idei" - cu unii dintre colegi. Motivul a fost caracterul uman al celor duşi în ONT prin ingerinţe politice, gen chestorul Paximade, dar nici orgoliul tînărului economist nu pare să fi fost de colea, cîtă vreme el însuşi nota următorul dialog:
(Chestorul Paximade, şef al Circulaţiei Capitalei, întreabă pe prefectul Gavrilă Marinescu, căruia Vasile Marinescu îi ceruse sprijinul în organizarea unei vizite prin Bucureşti a unor turişti americani):
"Aş dori să cunosc şi eu traseul, domnule prefect."
"Îl veţi cunoaşte la momentul potrivit, i-am răspuns poate cu o doză de aroganţă în glas, căci întrebarea nu-mi fusese adresată"
("Peste numai cîteva luni Paximade va deveni şeful meu la ONT...")

Am vorbit cu alt prilej că Marinescu are în epocă o depresie serioasă (gînd de sinucidere), momentul în cauză cunoscînd însă două versiuni diferite. Odată scrie că este urmarea speranţei neîmplinite de "a fi ales să conduc eu Oneteul" (interviu în Vlentin Borda, "Călătorie prin vreme", p. 148), altădată îl vede drept fruct al îndepărătării sale din Oficiu ("Oameni..., p. 108).

Interesant este că în relatările sale despre deceniile de luptă pentru organizarea turismului (cei peste 50 de ani), informaţiile privind anii de după 1937 lipsesc cu desăvîrşire, motiv pentru care putem bănui o origine semită a eroului nostru.
Pretenţia privind anii mulţi de activitate în turism este discutabilă şi pentru că - după ample descrieri ale momentelor rpecedente - relatările privind întregul domeniu se reiau, cf "Oameni...", abia în 1976. Este vorba de o banală excursie la Sinaia, nici măcar organizată de vreo grupare turistică condusă de Marinescu, ci de Turing Clubul (postbelic) animat de Mircea Dumitrescu.
Abia ulterior, se pare, Marinescu ajunge să conducă o formaţiune similară, sub auspiciile Casei de Cultură din strada bucureşteană 11 Iunie. Pentru neştiutori, cele două grupări (foarte probabil că şi aceea a dlui Petrescu de la sectorul 2, "Plaiuri şi poieni române") au avut doar sprijinul celor de vîrsta treia.
 

Toate cele de mai sus privesc deocamdată traiectul existenţial al lui Vasile Marinescu.
Nu am pretenţia unui excurs perfect în ce-l priveşte, dar ams entiomentul că rîndurile mele pot constitui un punct de plecare pentru alţi cercetători.


Într-un post viitor, despre cum se alcătuieşte o carte, vizînd o imagine proprie cît mai favorabilă, dar nu întotdeauna cu suport în realitate.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu