joi, 15 septembrie 2011

[MUNTE] CAR a deschis un cont Facebook lui Niculae Baticu

 Pe lista CAR a fost postat următorul anunţ:



A fost creata pagina facebook Niculae Baticu

http://www.facebook.com/pages/Niculae-Baticu/240643735985936














Utilizatorii pot să scrie sau să publice conţinut pe perete
Utilizatorii pot să adauge fotografii
Utilizatorii pot să eticheteze fotografiile de la Niculae Baticu
Utilizatorii pot să adauge video
Probabil sînt rămas eu în urmă, legat de deschiderea de conturi Facebook celor plecaţi dintre noi...

Se practică?

Pînă una-alta, am avut întotdeauna asociată acestei activităţi, cum i-o zice în engleză?, imaginea unor oameni foarte tineri, care găvăresc totuşi mai degrabă cu scopul cheltuirii energiei vîrstei... Bineînţeles că se pot asocia fenomenului şi maturi cu suflet foarte tînăr, dar totuşi îmi naşte zîmbet - de pildă - momentul în care cineva din exterior va da Like vreunei poze cu mentorul nostru.

E interesant cine va răspunde la eventualele mesaje... Căci este o reţea de socializare, implicit cu doi participanţi.
În fine...


Îmi scapă mie ori nu e menţionat în mesajul anterior iniţiatorul sau iniţiatorii, căci pînă una-alta el/ei vor răspunde la micile probleme... La emoticoanele ori textuleţele puse acolo...


Chestia asta cu a deschide conturi Facebook dispăruţilor are o cutie mică a Pandorei, adică ne putem trezi (chit că nu este exclus) că vreunul introduce în această horă a secolului 21 pe Iulius Cezar, dacă nu pe Domnul de Cro-Magnon...
Era o pură observaţie.


Legat de materialele ataşate acolo, pe noul cont F., am început să mă obişnuiesc cu ideea că materialele subsemantului privindu-l pe Baticu sînt evitate. Poate-s eu paranoic, dar şi la deschiderea unui site dedicat lui nea Nae, să fie ceva luni, iniţial ele lipseau.
Poate însă aşa e mai bine, nu poţi amesteca apa cu focul.


Materialele scrise, luările de poziţie îşi au în general publicul lor. Unul dintre acestea este cel niţel infantil, care are nevoie de poveşti frumoase, cu personaje serafice, alături de care apare un Înţelept. Acesta din urmă este zugrăvit cît mai favorabil, cu inevitabile exagerări. În asemenea situaţii, nu poţi veni să expui şi trăsături mai puţin glorioase ale unui individ ce fuse totuşi... om - din simplul motiv că ţinta, acel tip de cititor, judecă binar... Alb sau negru. Îngerul sau demonul.
Asemenea cititori sînt dispuşi în adîncul lor să-şi schimbe foarte uşor poziţia, sînt lesne influenţabili, adică. Precum copiii. Nu-şi dau voie însă la suprafaţă să o facă, pentru că nu li se dă voie să-şi judece Tatăl ori să afirme că Acesta mai calcă (în cazul nostru a călcat) în străchini...



Încheiere
Eugen P. pomenea în finalul unui recent mesaj al său despre tipii sensibili...
Trec peste faptul că fiecare dintre noi este un aşa ceva, totul este să-l calci unde trebuie.
Mi-am permis totuşi un eseu fie şi primitiv despre problemă, tratînd întrucîtva şi despre CAR. De ce la unii se poate vorbi elegant, iar aici nu. De ce la alţii se intervine în discuţii, iar tot aici ba.
Întrucît ce-i mult strică, l-am postat doar pe blogul personal.


Da, mi se întîmplă să par arogant iar deseori chiar să fiu. Cert este că, Uite-aşa cum ne vedeţi...! (vorba unui cîntec vechi), am produs nişte materiale poate de nedat la coş, în vreme ce multă lume la locul ei nu s-a obosit cu o virgulă ori preia pe Facebook materiale ancestrale...
Chiar nu au mai apărut informaţii noi? Avem acum acces şi la arhiva Clubului (ce să mai spun de CNSAS) - dar difuzăm tot dulcegăriile din vechime...

Băiat rău ca întotdeauna,
dar cu speranţă că se va face bine,

al dumneavoastră
Mircea Ordean























Calitatea scanării celor două imagini sufer, recunosc!
Să văd dacă pot face ceva mai bun, cu ajutorul lui Dan Mîrza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu