luni, 19 septembrie 2011

[MUNTE, ISTORIE] Comentariu la postul anterior de munte


Tablou pe unul din pereţii restaurantului de la cabana Gura Diham, 2009, 
după o tură cu Liviu pe Rîpa Zăpezii.


Nu cred că se va supăra amicul meu Liviu dacă îi reproduc aici comentariul la postul anterior de munte, între cu şedinţele Asociaţiei Excursioniştilor Români (teoretic faza organizaţională care a precedat Clubului Alpin Român):




"... Shpritz ul rece, strecurat prin oberlicht... asta-i muzica ce-mi place!  dar si bancurile / povestirile sunt de nota 10.
esti bun de tot! mi-ai insorit ziua...
Am ramas dator la tine, la capitolul povesti, sa-ti spun despre nea' Jean, de la Caminul Alpin. L-am cunoscut prin 1984 cand, pe o ploaie stasnica, am intrat cu unchiu-meu sa ne incalzim / dregem (el) dupa o tura prin Costila. La o masa, langa ferestruica ce dadea catre bar / bucatarie, sedea Nea' Jean. Imbracat intr-o manta militara ponosita si cu caciula tot militara (de cadru) in cap. Barbos si cu ochii sticlosi, scruta prin sala de mese dupa potentiali "clienti". A pus ochii pe noi si a inceput sa cante colinde (era inceput de decembrie) pe melodii de romante. Superb! Colindele erau punctate, din cand in cand, de jodlere (si zau ca se pricepea la asta - de-ai fi zis ca si-a trait viata in Tirol). Apoi, brusc, cand prindea privirea lui unchiu-meu, sarea in picioare si striga ff tare: "sa traiti, tovarase colonel!". Povestea s-a repetat pana cand a fost cinstit cu un pahar de votca (100 ml). Ulterior, in anii ce-au urmat, l-am mai cautat cand intram la Camin sa-l mai cinstesc - cu sau fara interes. Prin interes inteleg asmutirea lui Nea' Jean pe cate un amic / pereche de amici cu care facusem o tura in ziua respectiva. Il cinsteam si il rugam sa le cante un pic... Imi aduc aminte ca in iarna/primavara lui 88 am fost cu un grup pe Valea Alba - urcasem pana spre Blid si din cauza zapezii moi ne-am intors. In grup aveam si o pereche de pomina - proaspat logoditi, cu inel pe deget. Calin (logodnicul) facu ce facu si a pierdut inelul pe poteca de din jos de refugiu (era inca in stare buna pe atunci). Dupa o ora jumatate de cautari am abandonat gasirea inelului si ne-am grabit in jos, la vale. Pe tot parcursul drumului am asistat la o cearta si un noian de reprosuri cum rar mi-a mai fost dat sa vad. Logodnica era in spume, ca sa zic asa. Fiind inca devreme, am propus o halta la Camin, cu intentia nemarturisita de-al gasi pe Nea' Jean si a-l pune la treaba. Era acolo! Si era intr-o dispozitie de zile mari. Dupa recital s-a asternut linistea. Au trecut anii si la un moment dat Caminul si-a inchis portile pentru "publicul larg". Intr-o zi de vara, urcam singur pe str. Valea Alba si m-am intalnit cu Mitica Chivu si Alexandru Blegu (salvamont). M-am oprit sa mai povestim si-a venit vorba de Nea' Jean. Mi-au spus ca a murit in iarna ce trecuse (anul nu-l mai tin minte exact dar este cel in care s-a reamenajat partia Kalinderu). Venea pe un viscol din Azuga, de la o bauta, si s-a optit sa se p/.../, pe str. Valea Alba. A cazut si a adormit cu p/.../-n mana...si asa a inghetat si murit... Mi-au povestit atunci ca Nea' Jean a facut in tinerete echipa in coarda cu Baticu. Si nu au impartasit doar dragostea de munte ci si vederile politice, fapt pentru care a facut puscarie la greu, scapand prin 62 sau 65, in urma unui decret de gratiere. Dupa eliberarea din inchisoare, a ramas afectat emotional - si desigur si material - fapt ce se vedea cu ochiul liber... Traia din mila  oamenilor si din mici expediente, de azi pe maine. Abia atunci mi-a trezit interesul si mai mult, dar era prea tarziu... E posibil ca Alexandru Blegu sa stie mai multe decat mi-a povestit mie atunci. Totusi, foarte interesant, am incercat apoi sa-l descopar pe Nea' Jean din cartile publicate si din materialele de la tine. Mi-a fost imposibil - sau poate ca nu m-am priceput.
cam asta e povestea... si acum, dupa atatia ani imi mai vin in cap, cand trec pe langa Camin, versurile "ne dati ori nu ne dati, florile daaaalbeeee" pe melodia aia, de romanta...
"Sa traiti, tovarase colonel!",
Liviu

Căminul Alpin, 1984
 http://vederi-de-demult.blogspot.com/2011/05/busteni-canimul-alpin-1984.html




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu