luni, 26 septembrie 2011

[MUNTE, PSIHO] Completare la precedentul post

A rămas, aşa mi s-a părut, de tratat ulterior unele chestii din postul precedent.


I

În primul caz, despre alpinistul Petre Cristina.




 Este interesant cum cel puţin trei neamuri de reflectoare, de a-vedea-lucrurile se pot aţinti asupra lui.
Primul. Familia îl înfăţişează eroic.

Al doilea, are la origine pe Walter Kargel, care în Almanahul Turistic 1974 scrie că P. Cristina a fost luat în seara de Anul nou de o avalanşă, pe Valea Peleşului (sau a Peleşelului?). Asta în condiţiile în care - aflîndu.se sub influenţa alcoolului - se certase, dacă reţin exact, cu cabanierul de la Piatra Arsă, şi plecase spre Sinaia.
(Bineînţeles se pune problema dacă nu l-ar fi Soarta chiar şi treaz de grade etilice, pe acolo şi atunci...)

Ce-i drept. Kargel nu mai are acelaşi curaj şi peste doi ani. Cînd Emilian Cristea îi dă o listă cu traseele lui, unde - profitînd că morţii nu se supără de ce li se pune în cîrcă - se trece el cap de coardă în Fisura Surducului mare (Cheile Bicazului), iar pe Cristina secund. Neamţul, chit că va fi ştiind adevărul, acordă gir editorial şi pretenţiei lui Cristea că traseul în cauză are VI B (N. Baticu susţinea IV) - şi egala astfel întru dificultate un drum vecin, Fisura Artei, întîmplător realizat de rivalul Floricioiu...



 







 




(Oh, mamă! Cine te-a pus să mă pisezi la cap că nu e bine să critici..., chit să sub mantia voroavelor frumoase, a privirilor galeşe şi a gesturilor duioase se ascund deseori minciuna, ticăloşia şi alte surori?!
Spun asta pentru că simt dureroase junghiuri punînd lucrurile la punct precum mai sus. Era mai bine, se pare, dacă luam de bună infantila poezie a lui J. Fantin - preluată de amicul Boreal2007 -, chit că ea e foarte posibil să fie opera lui Mihai Haret, la Sinaia, şi mai puţin trimisă de francez de la Paris, cum se pretinde în Al Doilea anuar al Bucegilor...
Cum, aşa e în viaţă? Se papă borş dar se spune că nu se face aşa ceva? Se fac compromisuri, continuînd în paralel să vieţuieşti fie şi cu Morala ori Biblia în braţe?
Aha.
Păi, dacă e ordin... -  să vedem ce poate îndrepta al tău fiu. Să intre şi el în rînd.)



A treilea unghi poate fi acela de a investiga, fie şi doar mental, ce nevoie avea o familie să tragă un monument unui om ce se prăpădise în circumstanţe nu tocmai eroice. Ce-i venise aceluia să tragă asiduu la măsea, cu destule ore înaintea cumpenei dintre ani?
Şi, implicit, de ce se pilea aşa mult în acei ani, comunişti - cîtă vreme între războaie ori după 1990 volumul a fost totuşi mai redus...
Ce mediu va fi fost acela unde un Aurel Irimia a murit de comă alcoolică?
Cum, aşa ceva nu se spune?
Nu e mumos?


II


Lansez concurs aici. Invitaţie la păreri.
Ce-o fi fost în mintea celui care a dispus să fie însemnate chestiile de mai sus?
Cum o vedea el lucrurile, sub soare (sau cer fără lună, mă rog...)?


Mircea Ordean

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu